Fetele, ploaia şi fotbalul

fete-222

Afară plouă. Plouă fără încetare, mocăneşte, de câteva ore bune. Pe vremuri, iubeam ploaia. Mă inspira. Mă liniştea în acelaşi timp. Acum, poate aşa e la bătrâneţe, mi-a devenit antipatică. Ea, ploaia. Relaţia noastră s-a degradat în timp. Habar n-am care a fost cauza. Butonez telecomanda televizorului. Trec repede peste posturile generaliste, mă opresc cinci minute pe Cartoon Network, acolo unde Tom şi Jerry nu ajung la nicio înţelegere! Trec mai departe. Pe un canal de ştiri, între o informaţie despre Gabriel Oprea şi o…

“LacertA”, viticultură pentru Mileniul al III-lea! (Capitolul 1!)

De câte ori vorbesc despre viticultură, oftez! Din tot sufletul. A fost prima mea dragoste. Aia pe care n-ai cum să o uiţi nici dacă vrei. Dragostea pentru care mi-am sacrificat anii frumoşi ai adolescenţei, făcând naveta de la Ploieşti la Valea Călugărească, în timp ce toţii copiii de la ţară veneau să facă liceul la oraş, iar mai apoi alţi doi în câmpul muncii, undeva pe malul Teleajenului, la Pleaşa, până am intrat la facultate. Revoluţia i-a prins total nepregătiţi pe absolvenţii Institutului Agronomic…

Jurnal de căţel. Gianluca

Tati Adi vorbeşte de minute bune la telefon. Cred că la celălalt capăt al firului e mătuşa Lea, sora lui cea mare. Un fel de a spune soră mai mare, că Lea e mai mică decât Tati Adi cu şapte ani. Lea e în schimb mai mare decât Gianluca, cealaltă soră a lor, de aceea spun că e mare. Nu înţeleg mare lucru din discuţia lor telefonică, asta şi pentru că Tati Adi mai mult ascultă. De fapt, doar ascultă. Din când în când spune…

Jurnal de căţel. Mândră că sunt un Labrador!

“Laika, tu ştii ce e acela un Labrador? Adică, ce înseamnă să fii Labrador?”, mă întreabă, într-o seară, Tati-Adi. “Ţi-am zis încă de când erai mică că eşti un Labrador, dar niciodată nu ţi-am povestit despre rasa asta căreia îi aparţii”, a continuat el. Tati-Adi se aşează pe prispă. E locul lui preferat. Deşi avem în curte scaune, masă, el stă totdeauna pe prispă. Acolo îşi bea cafeaua în fiecare dimineaţă, tot acolo mănâncă, ţinând în braţe farfuria, de pe prispă urmăreşte uneori meciurile de…

Liceenii

A fost cea mai frumoasă perioadă din viață! Acea perioadă din existența fiecărui om normal, când crede că tot ce zboară se mănâncă, dar mai ales că tot ceea ce iubește va trăi veșnic. O perioadă în care minciunile nu își găsesc locul, cel puțin teoretic, în care dorul de viață tinde spre infinit, în care îți faci planuri pentru eternitate, neluând în calcul realitățile vieții. În ceea ce mă privește, a fost cel mai frumos vis. Și știți de ce?! Pentru că a fost…

Corifeii. Constantin Alexe: „Ioan Chirilă a fost cel mai mare”

Scriam asta pe blog, fix acum șase ani, în mai 2010! Era de fapt un serial. Acesta e doar unul dintre episoade! Nu știu ce mi-a venit să-l pun abia acum pe blog?! Poate pentru că mă bucură faptul că nea Titică Alexe e încă în viață. Și tocmai ce i-a acordat un interviu lui Matei Udrea, fostul meu coleg! Între timp, adică de la acest material, ne-au părăsit mai mulți dintre cei de care amintește nea Titică, printre care Marius Georgescu, Gheorghe Nicolaescu și…

Înapoi la telefonul cu butoane

Mi-a crăpat telefonul, bătrânul și credinciosul Samsung Note 2. Și, odată cu el, aproape 2.000 de contacte! Acesta a fost și unul dintre motivele pentru care n-am sunat de Paște la niciun prieten, la niciun frate. Oricum am muncit! Într-o perioadă în care colegii de școală ai fetelor se împart între „aifoniști” și „samsungiști”, când până și măturătorii de pe „Pieptănari” au „smartfoane”, eu am decis, ca de obicei (!), să fac opinie separată și m-am întors la un telefon cu butoane! E nou, asta-i…

Leicester a dat Angliei campionul cu cel mai frumos nume: Daniel Drinkwater!

Premier League nu e Divizia A, așa cum Leicester nu e nici Urziceniul, nici Astra și nici măcar Oțelul. Premier League e cel mai spectaculos campionat din fotbal din lume, așa cum Divizia A e unul dintre cele mai urâte. Englezii au inventat fotbalul, noi am inventat mișmașurile în fotbal. Dar nu despre asta voiam să scriu. Când spuneam în iarnă că Leicester va fi viitoarea campioană a Angliei, și asta chiar pe post, pe Eurosport, stârneam în jurul meu doar zâmbete. „Se pricepe și…

Paștele păcătoșilor

„Veniți de luați lumină”, se aude în difuzoarele bisericii din Mexic, biserică aflată chiar vizavi de Școala Generală Mexic, cea care dă numele ghetoului nostru. Enoriașii, ăia profesioniștii, dar și amatorii, cei care vin la biserică doar la marile Sărbători, sar ca la concurs să-și aprindă candelele cumpărate ceva mai devreme de la Auchan-ul care se bucură în aceste clipe de o binemeritată pauză. „Oameni buni”, se aude vocea părintelui Nicolae, tanti Frusina, nevasta lui nea Florian, mi-a zis cum îl cheamă. „Mergeți la casele…

Jurnal de Cățel! „1/2”!

– La mulți ani, Laika!, îl aud pe Tati Adi spunându-mi. Nu mi-a mai zis „Bună dimi”, așa cum face de obicei la fiecare început de zi. Chestia asta cu „La mulți ani” am mai auzit-o o dată, acum vreo patru luni, dar era una generală. Era ceva legat de „Revelion”. Nici acum nu știu ce e ăla „Revelion”! Dar țin minte că Tati Adi spunea „La mulți ani” la toată lumea. Acum mi-a spus doar mie. Probabil că expresia mea de mirare l-a determinat…