Din nou despre ploaie
Sunt bun prieten cu ploaia. Relatia asta ciudata o am din copilarie, cind ploua destul de des. Ploaia ma scufunda abrupt in butoiul cu melancolie, iar asta imi placea teribil. Eram in lumea mea, cu poezii, cu scrisori de dragoste catre destinatii necunoscute, cu chef de invatat. Ploile cadeau ca o binecuvintare pe vremuri. Acum vin ca un blestem. Sau nu vin, tot ca un blestem. M-am certat o data cu ea, prin ’75, daca mai tin minte, cind nu s-a oprit citeva saptamini, iar…