Prieten cu fotbaliştii

Trebuia să scriu chestia asta de mai multe zile, dar am amânat. N-am vrut să credeţi că mă dau mare. Azi, sâmbătă, 14 ianuarie, voi fi prezent la Sala Polivalentă din Bucureşti, la o combinaţie frumoasă: naţionala României 1994, Steaua 1986, naţionala artiştilor şi cea a jurnaliştilor. Din ultima fac şi eu parte! O să vă povestesc cum a fost!

“Iubeşte-mă cu defectele mele”

Vineri, 13 ianuarie. Urăsc această zi… O urăsc din tot sufletul. E ziua în care cineva, jur, nu ştiu cine, ni i-a luat pe Cătălina şi pe Valeriu. De câte ori trec prin nenorocita aia de curbă de la Săftica, aştept o explicaţie. Şi nu vine. De fix 6 ani o aştept. Nimeni nu vrea să-mi spună, sau să ne spună, ce s-a întâmplat în seara zilei de 13 ianuarie 2006 pe DN 1, în curba aia de la Săftica, în care au murit atunci…

De ce nu avem curaj?

Dacă aţi şti câte posturi am scris pe acest blog în ultima vreme, dar care, cu puţin înainte de a le încheia mi s-au şters… Aşa pur şi simplu. S-a selectat tot materialul în timp ce scriam, iar în momentul în care am apăsat următoarea tastă, totul s-a dus în mă-sa. Aşa s-a întâmplat şi în seara asta. Scriu de mai bine de o oră, direct pe blog. Tocmai ce mi s-a şters absolut tot ceea ce am scris. Îmi vine să arunc laptopul ăsta…

Marea mahmureală

Mă doare capul îngrozitor… De 10 minute trag de o cafea făcută cu eforturi supraomeneşti. Parcă începe să mă lase. Pe la 6.00, atât era parcă ceasul, am luat două pastile de nurofen. Rezultatul: aproape nul. Sfântul Ion e de vină. Şi toţi ceilalţi sfinţi mai mult sau mai puţin celebri, în cinstea cărora tot ciocnesc de la Crăciun încoace. Gata! Ajunge! Mâine reîncep munca. Bine, asta nu e o veste bună. Azi dimineaţă m-am urcat pe cântar. Când am văzut că depăşeşte un anumit…

2011 a murit! Trăiască 2012!

Mi-am închis contul pe facebook. Am fost la un pas de a proceda la fel şi cu blogul. Am amânat însă această decizie, nici eu nu ştiu până la urmă din ce motiv. Finalul de an mă găseşte întotdeauna cu telefonul în mână. Aşa era şi pe vremuri, când nu exista mobil. Primesc, dar mai ales dau telefoane. Şi constat acelaşi lucru: că multe dintre prietenii, în loc să se cimenteze, se deteriorează. Cauzele sunt multiple. “Scuză-mă că nu te-am mai sunat. Ştii, am fost…