Blogul meu. Gândurile mele
Când am decis să deschid aces blog mi l-am închipuit exact aşa cum e el în acest moment. Un colţ apolitic de nebunia de zi cu zi în care să mă retrag şi să-mi las gândurile libere, aşa cum procedez atunci când mă duc cu fetele în parc. Să facă ce vor. Ele, gândurile. De gânduri vorbeam. Nu sunt şi ele copiii mei? Sunt! Uneori le-am cenzurat. Recunosc. Prea sunt proaste câteodată gândurile astea. Nu ştiu să mintă, nu ştiu să ţină un secret, nu…