Blogul meu. Gândurile mele

Când am decis să deschid aces blog mi l-am închipuit exact aşa cum e el în acest moment. Un colţ apolitic de nebunia de zi cu zi în care să mă retrag şi să-mi las gândurile libere,  aşa cum procedez atunci când mă duc cu fetele în parc. Să facă ce vor. Ele, gândurile. De gânduri vorbeam. Nu sunt şi ele copiii mei? Sunt! Uneori le-am cenzurat. Recunosc. Prea sunt proaste câteodată gândurile astea. Nu ştiu să mintă, nu ştiu să ţină un secret, nu…

Am demisionat de la APS

“Îţi dai seama, în anul 2000, când, vorba cântecului, nu vom mai fi copii, o să am 33 de ani! Mamă, ce tare! 33 de ani! Iar tu 32! O să fim însuraţi, o să avem copii. O să fie frumos? Cine ştie?”, îi spuneam lui Bebe, un vechi prieten din copilărie, nici nu mai ştiu când. Cred că aveam vreo 10-12 ani. Poate mai mult, naiba mai ştie. “Dar dacă o să vină sfârşitul lumii, aşa cum se aude?”, venea răspunsul lui. Eeee, aici…

DN 1, drumul nesimţirii…

Am fost iarăşi la Moeciu. Evadările astea sunt ca un balsam, chit că te întorci mai obosit decât ai plecat! Fără telefon, fără net, fără griji… Iar aerul! Vorba lui Toma Caragiu! Parcă nu inhalezi aer, ci algocalmin, carbaxin! Fetele şi-au făcut de cap. Ca de obicei! “Tati, cât e ceasul? Unu jumate noaptea? Ce tare! Adică aproape două? Niciodată n-am stat până la ora asta. E super!”, mi-a zis Alexandra în timp ce o duceam la culcare, în cameră. Larisa, mult mai cerebrală, plecase…

Falimentul Adevărului

Nişte băieţi forţoşi au intrat acum vreo patru zile în redacţia ziarului Adevărul şi au “umflat” una dintre imprimantele din redacţie. N-a protestat nimeni. Sau aproape nimeni. S-a găsit totuşi unul care să-i întrebe pe băieţi de sănătate. “Nene, vezi-ţi de treabă”, a venit, prompt, răspunsul. Pentru nişte oameni care în ultimele luni şi-au primit salariul la… la mişto, episodul n-a părut unul de SF, ci unul previzibil până la urmă. Cică, miercuri, la Adevărul se stinge lumina. La propriu! Adică vin băieţii, tot ăia…

Steaua – Twente 0-1. La ce v-aţi fi aşteptat?

Steaua – Twente 0-1. Previzibil. La fel de previzibil, ambele ziare de sport din România îi dau cuvântul retardatului aflat în fruntea celui mai galonat club din istoria fotbalului românesc să-şi dea primul cu părerea. Ălora de le pasă de sport, poate prea mult, au chiar un interviu. Probabil conspect de la televiziuni. E jalnic… N-am văzut meciul  Steaua – Twente. La aceeaşi oră cu meciul de pe “Naţional Arena” am fost la Dolce. Udinese – PAOK. A fost 0-0 în Italia. Măcar la Bucureşti…

Şi din nou la Dolce!

Emil Grădinescu m-a sunat zilele trecute. M-a întrebat dacă pot să comentez un meci la Dolce joi seară, de la 22.05, la aceeaşi oră cu Steaua – Twente. N-am putut să-l tratez cu refuz, aşa că, astă seară, de la ora 22.05, la Dolce Sport, bag un Udinese – PAOK Salonic. Am să îmi iau şapca cu PAOK, cumpărată acum trei ani din Grecia. Dar n-am să ţin cu PAOK-ul lui Boloni şi Costin Lazăr şi nici cu Udinese, echipa lui Torje, ci cu Twente!…

Din nou la Moeciu

Aştept ca un copil să treacă ziua de mâine. De fapt de astăzi. E trecut de mult de ora 12.00 noaptea. Plecăm din nou la Moeciu. Pe lângă obişnuita gaşcă, de această dată l-am corupt şi pe comodul Cipic! Vine până şi Mariana! Mai vin Dragoş, Sorina, nevasta lui, a cărei aniversare e chiar sâmbătă, dacă nu greşesc. Aşadar avem şi un sărbătorit. În rest suntem aceiaşi: Cârnu, Tomescu, Akebono, am auzit că vine şi Batonul. Păcat că s-au îndepărtat Mugurel şi Mariana. În sfârşit,…

La mulţi ani, Tommy Dobre!

La cererea publiculu, voi posta o fotografie recentă cu Tommy. Tommy Dobre! Proaspăt castrat… Bietul de el. Şi acum, e trecut bine de miezul nopţii, e 1 fără 20, iar Tommy e lângă mine. Îi place, probabil, să audă tastatura laptopului şi zgomotul maşinii de spălat. Îl scarpin pe bărbie. Îi place al dracului de mult! Nu mai face aşa urât. De când l-am castrat, s-a liniştit. Îmi pare  rău pentru el, dar n-am avut ce face. Mai miaună uneori, se mai tăvălăşte, de ai…

Mitiţa

Mitiţa e fata lui nea Tomel, fratele tatei. Nea Tomel, Dumnezeu să-l odihnească, a avut o soră geamănă. Mitiţa, ca şi mine, ca şi soră-mea Lea, are gemeni. Doi băieţi. Mari deja! Aproape de 20 de ani. Mitiţa locuieşte undeva înspre Videle, la Angheleşti. Mitiţa, sau Cristina, cum îi zic cei care n-au copilărit cu ea, locuieşte alături de Cristi, soţul ei, un fost prieten din adolesecenţă, pe care l-a regăsit după mai bine de două decenii! Ce destin! Oamenii ăştia se pupă toată ziua!…

E ireal! Cea mai frumoasă iarnă!

E ireal! Merg pe stradă şi nu se aude absolut nimic. Nici măcar paşii mei. Zăpada nu scârţâie. Doar pe ger scârţâie. Totul pare încremenit. Oameni, maşini. Totul! Timpul zboară înapoi cu o viteză incredibilă. Mă cuprinde ameţeala. Mă uit la mine. Nu mai sunt adultul cu părul albit, nu de nea, ci de vremuri, sunt doar un copil. Nu sunt nici pe Dimitrie Pompeiu, nici pe  Şoseaua Iancului, nici în Pantelimon la Cipic, nici măcar pe B-dul Nicolae Grigorescu. Sunt pe Găgeni. Strada mea…