Apropo de Robinson Crusoe: de mai bine de o săptămână, mai precis de zece zile, mă uit pe pereți! Nu mai am net, nu mai am cablu TV, nu mai am telefon. “Țiganii din zonă au furat 300 de metri de cablu!”, mi-a zis, senină, o angajată de la Romtelecom, unde m-am dus în audiență pentru a doua oară în doar câteva zile. Iar răspunsul a venit doar la insistențele mele. Prima mea plângere fusese tratată cu indiferență, așa cum suntem tratați, noi, oamenii de…
Îmi doresc uneori să pot trăi precum Robinson Crusoe. Undeva, departe, izolat. Undeva, departe, izolat de răutatea oamenilor, de agresiunea zilnică a autorităților, a programelor de știri, la ani lumină de violatorii de la ENEL, Romtelecom, Apanova, cei care ne-o trag zi de zi, lună de lună, fără teama de a fi chemați vreodată în fața unei instanțe, fie ea măcar una morală. Și cred că m-aș descurca, de vreme ce o fac în jungla asta numită impropriu democrație. Îmi amintesc că atunci când am…
Visez sau ce dracului se întâmplă? Patru inşi stau la fereastra mea. Iar eu stau la doi. La etajul 2! Au în mâini mistrii. Un al cincilea vine mânuind un ciocan de parcă ar fi Bruce Lee. Mă frec la ochi, mă uit la ceas. E 8 şi ceva. Mă ridic din patul meu cumpărat de la Ikea şi mă îndrept spre fereastră. Nu visez. E chiar adevărat. Patru inşi, de fapt cinci acum, cocoţaţi pe nişte schele ridicate peste noapte sau poate în dimineaţa…
Am ajuns întâmplător în această dimineaţă în zona Gării de Nord. O bună prietenă venită de la Ploieşti a avut nevoie de mine la primă oră, pentru simplul motiv că nu se descurca prin Bucureşti. La ora 8.00 însă eram deja liber. N-am vrut să mă duc la redacţie. Era prea devreme, aşa că mi-am zis să dau o raită prin Piaţa Matache, ca să văd cum a evoluat perimetrul în ultimii 3-4 ani, de când n-am mai fost pe acolo. Din Piaţa Matache îmi…
În anul de graţie 2012 am zis să fac şi eu ce face tot românul de 22 de ani încoace, să merg în Germania şi să vin de acolo cu o maşină! Am profitat de faptul că bunul meu prieten Christian a dat o fugă acasă în Germania, la Ennepetal, lângă Dortmund, şi l-am însoţit. “Tati, merg şi eu cu tine cu avionul, caut o maşină, iar dacă nu găsesc, asta e, mă întorc tot cu avionul. Nu fac două zile pe drum, ci doar…
Nu vreau să fiu patetic. O spun din start. Sunt doar realist. Viaţa m-a învăţat să fiu realist. Mai realist decât mi-aş fi închipuit chiar şi până acum câţiva ani. Am intrat pe blog cu gânduri mari, aşa cum se întâmplă de obicei. Şi tot ca de obicei, scriu altceva. Poate şi de aceea titlul uneori contrastează cu ceea ce e în text. Azi le-am revăzut pe fete. După zece zile. E greu fără ele. Timp de mai bine de opt ani, eu şi fetele…
Pe fotoliul din sufragerie încăpeam lejer alături de frate-miu, Edi. Aşa urmăream desenele animate cu Mihaela, de la 7.20 (cred că asta era ora de difuzare), filmele pentru copii, Teleenciclopedia, filmele de la Telecinemateca, transmisiunile sportive. Era în 1976, la Olimpiada de la Montreal. De asta îmi amintesc ca fiind prima pe care am urmărit-o, alături de frate-miu, din fotoliul aflat în sufragerie, lângă fereastră. Lea, sora noastră, nu avea decât patru ani şi bănuiesc că nu era prea interesată de sport, deşi, la un…
Mi-am luat fetele şi am plecat la mare. Iniţial am vrut să mergem la Albena, în Bulgaria. Chiar făcusem rezervare. Apoi mi-am făcut socotelile şi am zis că poate ies mai ieftin dacă rămân în ţară. N-am mai fost la mare în România de când fetele lui tata aveau un an! La sugestia unui prieten, am mers la 2 Mai, în sudul litoralului. “Alo, domnul Nelu. Adi Dobre e numele meu. Mă scuzaţi că deranjez. Din partea domnului Bogdan Mateescu. Da, v-a spus deja? E…