Despre Petrolul. Propunere pentru oficialii şi suporterii echipei mele de suflet, Petrolul Ploieşti

Tata a fost primul care mi-a povestit despre drama lui Constantin Tabarcea, fotbalistul Petrolului, mort pe stadionul “Petrolul” în timpul unui meci de campionat. Mama a fost cea care mi-a spus că Tabarcea era un băiat frumos. Iar femeile nu se înşală în astfel de chestiuni. Bărbaţii sunt subiectivi când e vorba de persoane de acelaşi sex. Pe 14 iulie 1963, în minutul 14 al meciului cu Dinamo Bacău, la scorul de 0-0, Constantin Tabarcea se prăbuşea pe gazon. Avea să moară sub ochii sideraţi…

Viaţa la ţară

Plouă! Nu ai cum să fii însă supărat pe ăl de sus, după o vară atât de secetoasă. Alţii poate sunt. Eu, ca agronom, ca om care iubeşte pământul şi viaţa la ţară, ştiu ce înseamnă ploaia pentru pământ. Nici nu mai contează că în seara asta am ajuns acasă, în Mexic, ciuciulete, iar pantofii mei cântăreu fiecare câte un kilogram. Mor pe “ăia de la meteo”, care spun, citez: “azi, vremea va fi deosebit de frumoasă”. Îmi vine să sparg radioul sau televizorul când…

De la Beirut, la Angheleşti! Via Mexic!

M-am întors acasă şi am intrat direct în pâine. Apoi din nou pauză. E week-end-ul meu liber. Şi am fugit, pe ritmuri libaneze, la Angheleşti, la Bondari. La Cristina şi Cristian, verii mei. Mi-a ajuns o zi în Bucureşti! Acelaşi tren aglomerat, murdar şi în care călătorii participă la tradiţionalul concurs de spart seminţe de floarea soarelui. Am crezut că după scandalul de ieri cu “naşii” din trenuri, în sfârşit voi vedea şi eu călători cu bilete şi naşi dând amenzi sau tăind tichete. Aiurea.…

Din Găgeni, la Beirut! Jurnal de bord. Astăzi, Baalbeck

Astăzi am fost la doar câţiva km de graniţa cu Siria, mai întâi la “Chateau Kefraya”, un centru viticol absolut magnific. Mi-am amintit brusc de anii de liceu! M-am şi lăudat tuturor că am absolvit un liceu de viticultură, pentru ca mai apoi să termin şi Institutul Agronomic. Iar când am pus mâna pe o frunză şi am spus sec “This is Cabernet Sauvignon”, am primit aplauze din partea gazdelor! Aproape trei ore a durat drumul de la Beirut la “Chateau Kefraya”. Primii km i-am…

Din Găgeni, la Beirut! Jurnal de bord

“Adi, tati, din Găgeni ai ajuns la Beirut! Ce e viaţa asta. Schimbă aia cu Mexic-ul, te rog. Mexicu-ul e doar o etapă în viaţa ta”, îmi spunea acum vreo două ore Iulian Anghel de la Adevărul, ploieştean de-al meu şi coechipier în naţionala jurnaliştilor. Omul chiar are dreptate! Ce o tot dau cu Mexic-ul? Aşa că încerc să schimb. Telegrafic vă spun că azi, adică ieri (!), am cucerit titlul olimpic la fotbal. Nu e nicio glumă. În plus, am câştigat un argint şi…

Jurnal de Beirut. Ziua a 3-a

Atentatul de ieri din Beirutul de Est, petrecut departe de zona în care locuim, ne-a a întristat pe toţi. Pe libanezii care roiesc în permanenţă în jurul nostru i-a cuprins un soi de ruşine. Cu doar câteva ore înainte, emşionaţi,îmi spuneau că această Olimpiadă Internaţională Media e, pentru ei, un vis devenit realitate. “Adrian, în sfârşit suntem siguri că în ţările voastre se va scrie doar adevărul despre Beirut, despre Liban. S-au scris prea multe minciuni despre Liban în ultimii ani. Liban e o ţară…

Din Mexic în Beirut. Ziua a doua. Atentat în capitala Libanului

Am ajuns târziu la hotel. Undeva în jurul orei 1.30. Autocarele noastre, escortate de poliţie, au mers doar pe drumuri principale pentru a evita neplăcerile. Azi, adică ieri, vineri, la prânz, la Beirut a fost atentat cu bombă. Cel mai al dracului din 2008 încoace. M-a întristat. Cu doar câteva ore înainte, la prânzul dat de primarul Beirutului, câţiva libanezi îmi spuneau că sunt mândri că ţara lor poate găzdui ediţia din acest an a Olimpiadei Internaţionale Media. Astăzi, adică sâmbătă, Olimpiada trebuia să debuteze.…

Din Mexic, în Beirut! Ziua 1

Deşi n-am dormit decât o oră în ultimele 48, rămân să scriu Jurnalul De Bord promis. Asta în primul rând din respect pentru toţi cei care mă citesc, pentru toţi cei care azi au intrat pe blog ori pe pagina mea de facebook pentru a saluta sosirea mea la Beirut. E ora 3.20. Fac ultimele calcule, recapitulez conţinutul bagajelor şi părăsesc Mexicul. Pe jos. Până pe b-dul 1 decembrie, de unde mă îmbarc într-un taxi. “Tati, să n-aibă butelie de gaz, ca să ne intre…

La Beirut, birjar!

{{unknown}}E trecut de 12 noaptea. Azi de fapt e mâine. Nici nu cred că voi dormi. Ce rost mai are? La Magic FM cântă A-HA. La 6 dimineaţă avem avionul spre Istanbul. Asta înseamnă că la 4 jumate să fim în aeroport. Hainele aşteaptă să fie băgate în geantă. N-am “troler” cum au şmecherii, aşa că voi apela tot la bătrâna mea geantă, primită pe vremea când eram ofiţer de presă al Rocar. “Paşaportul, asigurarea medicală, biletul de avion”, repet într-una. “Chiloţi, tricouri, pantaloni, şosete,…