Ninge în Mexic. Ce frumos e!

În sfârşit, baba iarna a venit! Ninge! Nu aşa cum ar trebui, dar ninge. Parcă altfel simt acum apropierea sărbătorilor. Zăpada s-a aşezat şi peste Mexicul meu. Nici nu îmi închipuiam că Mexicul poate fi atât de frumos. A trebuit să vină iarna şi prima ei zăpadă ca să ajung la concluzia asta. Gunoaiele au dispărut sub pătura de nea, ceea ce transformă Mexicul într-un cartier ca oricare din Bucureşti. Din păcate, zăpada se va topi în cele din urmă. Îl ascult pe Ştefan Hruşcă,…

Ce mai e de făcut?

Nu mă pricep la politică. Am mai spus-o. Cu toate acestea, am prevăzut dezastrul partidului lui Băsescu. Acum vreo două săptămâni le-am spus unor colegi că ăştia ai lui Ponta, nu ştiu exact cum se numeşte partidul, îi vor bate la curul gol pe oamenii lui Băsescu. Şi am mai zis ceva! Că partidul lui Băsescu nu va face mai mult de 15 la sută. Am fost pe aproape! Toţi au început să râdă, ştiindu-mă afon în politică. M-au întrebat pe ce mă bazez. Le-am…

Jurnal de ghetou. Un mexican de-al meu a dinamitat statuia lui Pac-Man

Stau atârnat pe fereastra camerei mele din Mexic, trag dintr-o ţigaretă şi beau o cafea nemţească. Am făcut-o ca la cartea! Nemţeşte! La foc mic, apoi am lăsat-o acoperită mai bine de jumătate de oră. Afară plouă. E zi de alegeri. Pe cine interesează, însă? O femeie îşi plimbă căţelul printre gunoaie. Cine dracului a pus-o să-şi ia câine? Ceva mai încolo zăresc un copil de vreo zece anişori. Păşeşte cu grijă printre stropii de ploaie, care cad cu înverşunare din norii care se scutură…

Astenie de iarnă!

Gata, s-a calificat şi Steaua. E fericire în fotbalul românesc! Mitică Dragomir, omul care a transformat fotbalul nostru într-o afacere de tip mafiot, e luat prin telefon, fără jenă, de televiziunile care nu se mai satură de live-uri. Bine că e campanie electorală şi ciobanul n-are voie să apară. Doamne, ce-şi mai rod unghiile de ciudă ăştia cu “tolc-şourile”! Mă chinui să scriu ceva pe blog. De fiecare dată când zic “gata, încep”, se deschide câte o fereastră de mess. Nu pot refuza dialogul, nu…

Moş Nicolae. Sau Niculaie!

Pe vremuri, Moş Nicolae însemna în primul rând portocale, banane, dulciuri. Adică tot ceea ce nu pupai în fiecare zi. Apoi câte un joc, o carte, o jucărie mai micuţă. Ştiam doar că urmează să vină Moş Crăciun, ăla cu bagajul baban! Am prins vremurile în care bananele şi portocalele erau într-adevăr fruncte exotice. Le prindeai de câteva ori pe an la Alimentara de la Castor, un pic mai sus de Găgeni 88. Acolo era un Complex ce cuprindea, pe lângă Alimentară, un aprozar, o…

Despre originea butoiului cu melancolie şi despre un picuţ de cultură

N-am ieşit din butoiul cu melancolie. Sunt tot acolo, scufundat de-a binelea! Mi-am luat însă un pai şi respir cu ajutorul lui. Mă simt mai bine. Măcar aşa ţin aproape de realitate. Prin paiul ăsta respir şi, interesant, aflu veşti despre ceea ce se întâmplă în afara butoiului!! Ce chestie! Asta cu butoiul o am din liceu. Diriginta mea, cu a cărei fiică am fost prieten în adolescenţă, o prietenie adevărată, plină de respect şi de inocenţă, avea vorba asta cu butoiul. Una-două, când intra…

Am curaj

Nu ştiu de ce, dar am impresia că blogul ăsta reprezintă un dezavantaj pentru mine. Scriu aici tot ce-mi trece prin cap, îmi deschid sufletul, sunt sincer, îmi arăt slăbiciunile, îmi strig nemulţumirile, îmi proiectez gândurile. Şi toate astea tocmai acum, într-un moment în care am constatat că mulţi dintre noi au devenit mai egoişti ca oricând, mai închişi ca niciodată, mai răi ca până acum.  Fiecare şi-a confecţionat câte o vestă, aşa, ca alea antiglonţ. O vestă anti-sentimente, anti-bun simţ, anti-stres. Iar eu, ca…

1 decembrie. PS

N-am citit decât titlurile de pe site-ul Evz, la care s-au adăugat cele câteva imagini ale posturilor de ştiri, şi mi-a ajuns. M-a apucat groaza. Ziua de  1 decembrie a fost pângărită din nou. Oamenii politici, în cârdăşie cu televiziunile şi cu presa noastră de doi lei, au transformat Ziua Naţională în jucărie sexuală. Oamenii ăştia fac ce vor cu ea. Iar ea nu are nici măcar forţa de a spune NU. S-a resemnat şi aşteaptă, probabil, vremuri mai bune, când aniversările de 1 decembrie…

La mulţi ani, România!

E 1 decembrie, iar eu stau acasă, în timp ce fetele mele aleargă, probabil, spre Arcul de Triumf, pentru că, fireşte, au întârziat la parada militară. Lipsa de dialog dintre cei mari îi lipseşte pe cei mici de chestiuni elementare, de micile bucurii ale vieţii, alea de la săvârşesc, atunci când se adună multe, multe de tot, pe cele mari. Nu mai dau doi bani pe parada militară de 1 decembrie de multă vreme. Şi asta pentru că ziua de 1 decembrie, Ziua României, a…