Duminica trecută am debutat în echipa naţională de fotbal. A ziariştilor, bine înţeles. Mai bine mai târziu, decât niciodată. Prietenul Cătălin Cârnu mi-a oferit această şansă, iar eu, drept răsplată, nu l-am dezamăgit.
Mi-am păstrat postul de portar, cel care mă făcuse celebru pe vremuri în cartier. Cel pentru care m-am certat la un moment dat cu mama şi cu tata. Cel pe care l-am trădat în cele din urmă în favoarea facultăţii…
Aş fi vrut să scriu mai multe. Nu prea am inspiraţie, chef. Sper să-mi revină. Dar am ţinut totuşi să trec în revistă cele petrecute în ultimele săptămâni. Şi mai am una!
Era să uit! Unde credeţi că am debutat? La Ploieşti! Chiar acolo! Şi am avut un echipament de joc de superclasă. Tricoul îl am de la Bogdan Lobonţ, primit acum 11 ani, chiar la Amsterdam, pe vremea când oamenii nu uitaseră încă de unde au plecat.
Era să uit! Am jucat împotriva unor băieţi pe care i-am iubit şi încă îi iubesc pentru tot ceea ce au făcut ei la Petrolul: Fane Preda, Daniel Chiriţă, Jean Grama, Dragoş Mihalache, Nae Constantin. Nu l-am avut adversar pe fratele Cristi Vlad. Era pe un alt culoar la turneul respectiv!
🙂 la Sala Sporturilor cumva?
Cu atat mai important debutul din moment ce a fost tot la Ploiesti.
Pai da, exact sinteticul l-am recunoscut.
Am facut si eu galerie cuiva anul trecut acolo. 🙂
N-ar strica intr-adevar ! Mai gasesc eu cu cine sa vin, chit ca n-o sa fim prea galagiosi, da’ macar sa dam din palme la cate-o ratare la mustata. 🙂
Felicitari Adi! Tot Ploiestii raman baza 🙂