Am încheiat un week end teribil de greu. N-am avut timp sa-mi trag sufletul, ca începutul de saptamâna m-a adus acasa mult dupa miezul noptii. Cât am dormit în ultimele trei zile? Fix 7 ore! Doua dupa meciul lui Bute, 5 azi noapte.
“Asa îti trebuie. Cine te pune?”, a fost replica lui Cipic, bunul meu prieten. Orice explicatii i-as aduce, Ciprian spune acelasi lucru: “Esti un fraier. Oricum, nimeni nu apreciaza”. În general, îi dau dreptate, mai ales ca lui Ciprian nu îi place sa fie contrazis.
N-am mai avut de mult un week end atât de plin! Sâmbata am comentat, alaturi de Catalin Cârnu, meciul de rugby România – Spania. A fost un debut! Încalzirea pentru acest meci o facusem totusi cu o saptamâna înaintea meciului de la Arcul de Triumf, când, tot cu el, am comentat o semifinala din Cupa Anglo-Galeze la rugby. Pe stadion e însa altceva. Dupa meci, Dragos, prietenul meu si al lui Cipic, omul pe care nu l-am auzit vreodata laudând pe careva, m-a sunat. Fan rugby, Dragos m-a felicitat! Daca el mi-a zis ca totul a fost bine, atunci chiar a fost!
Duminica seara, am fost invitat la “Ora de stiri”, pe TVR 2, ca sa comentez cu Lidia Dila performanta lui Lucian Bute! Un alt debut! N-a fost rau nici de aceasta data!
Saptamâna am început-o comentând Unirea Urziceni – FC Brasov la gsp tv, alaturi de acelasi Catalin Cârnu. Obosit, emotionat, atent sa nu gresesc, am dus meciul l-a bun sfârsit. N-am fost însa foarte multumit, dar cuvintele frumoase primite de la cei care ma apreciaza cu adevarat, m-au mai linisit.
Un prieten mi-a zis ca nu întelege cum, la experienta mea, am înca emotii. Asa cum s-a întâmplat duminica seara la “Ora de stiri”, ori la Urziceni.
“Comentezi de mai bine de 7 ani, esti ziarist batrân…” . Asa e, am experienta, dar emotiile sunt normale. Iubesc prea mult aceasta meserie si apreciez pâna si lucrurile cele mai mici, considerate de unii, probabil lipsite de importanta, în schimb vitale pentru mine… Pentru multi dintre cei care îsi dau cu parerea despre sport, toate acestea par banalitati. Si asta ar fi o explicatie pentru care meseria de gazetar sau cea de comentator a ajuns la îndemâna oricui. Toata lumea se pricepe sa comenteze, sa scrie despre sport…
Va spun, sincer, nu e chiar asa. Cred ca sunt 6 ani de când nu am mai comentat de pe un stadion. Câta diferenta între un studio si un stadion adevarat! E o adevarata binecuvântare sa comentezi de la fata locului.
Si, în ciuda oboselii, am plecat fericit de la Urziceni. Tocmai comentasem primul meci din Divizia A din viata mea. Ce debut!
Bv aditule.la mai mare.sa comentezi primul meci al petrolului in liga 1 cat mai curand.asta iti doresc.si asta imi doresc.bye.
Sa traiesti tati! Imi pare rau ca te-am ratat. Sper ca nu te-ai obosit prea tare in ultimele doua saptamani. Intotdeauna e o placere sa va lecturez aventurile. Respectele de cuviinta!