Sandra

Îmi amintesc uneori de serile petrecute în sufrageria lui Lary, vecinul nostru de la parter. Erau anii de liceu. Jucam rumy. Altădată ne strângeam doar aşa, să bârfim regimul sau să ascultăm muzică. Lary avea un Kashtan. Un magnetofon rusesc care costa, dacă nu greşesc, în jur de 9.500-10.000 de lei. Bani, tată, nu glumă! Lary avusese mai înainte un “mag” Uvertura. Ăsta era polonez. După Kashtan ştiu că şi-a luat un Tesla B 115. Ăsta era apogeul, ca amator, în materie de scule audio…

Familia Tache, de pe Griviţei numărul 14

Nu mai ţin minte când şi unde s-au împrietenit părinţii mei cu familia Tache, nişte aromâni de treabă din Constanţa. Am impresia că a fost o pură întâmplare, aşa cum sunt multe în cotidianul nostru. Era prin ’71 sau ’72, parcă. Când mergeam la mare, stăteam la ei. Pe Griviţei numărul 14, în spatele magazinului Tomis din Constanţa. Era o casă veche, cu etaj. Ca să ajungem la familia Tache, trebuia să urcăm o scară, în spirală, din lemn, care scârţâia teribil. Parcă şi acum…

Nea Tomel

Nea Tomiţă, nea Tomel sau tataia Tom. A fost unul şi acelaşi. A fost unchiul meu. Fratele lui tata. Şi-a găsit să moară acum două săptămâni, taman când decolam spre Germania. Aşa că n-am putut merge la înmormântare. Iar asta mă apasă. Aşa, ca o greutate care nu vrea să fugă cu nici un chip. E prima oară când chiulesc de la o înmormântare în familie. Nea Tomiţă nu avea decât 71 de ani. Asta e vârstă? Să fim serioşi. E adevărat, nea Tomel se…

Nostalgie. Bucuresti – Ploiesti si retur. Cu trenu’

Ultima mea postare nu a fost una resita. Poate si pentru ca am ales sa scriu mult dupa miezul noptii, obosit, lipsit de inspiratie, doar cu entuziasmul revederii unui drum pe care multi ani l-am strabatut zilnic. As fi vrut sa pomenesc acolo de noaptea de iulie, 1987, cind m-am intors cu mama de la Bucuresti. Fusesem sa vedem listele de la IANB. Pun pariu ca multi au uitat ce inseamna aceste initiale. Institutul Agronomic Nicolae Balcescu, asa se numea pe vremuri actuala Universitate de…

Naveta Ploiesti – Bucuresti

Pentru o dupa amiaza am dat timpul inapoi vreo 20 si ceva de ani. Am fost la Ploiesti cu trenul. Nu mai fusesem de mult. Erau vremuri cind nu te puteai deplasa cu altceva. Stiu ca multora nu le vine sa creada, dar chiar asa a fost. Mai ales in iernile in care autoturismele erau trase pe dreapta mai multe luni. Dupa citeva ore de stat in frig la ia-ma nene, tot trenul era salvarea. Invatasem drumul asta pe de rost, fiecare curba, fiecare macaz.…

Michael

Eram in 1985, parca, la nunta matusii Sanda, sora cea mica a mamei, intr-un separeu al restaurantului Bulevard din Ploiesti. Chiar linga Casa Casatoriilor. Nu a fost o nunta mare. 40 de invitati, ceva de genul asta. Si ne plictiseam de moarte. Intr-un alt separeu, ceva mai multa agitatie. Bagam capul pe dupa perdea si spionam. Muzica nu se dadea asa tare ca acum, asa ca o simpla draperie, d’aia veche insa, groasa, era suficienta pentru a gazdui mai multe evenimente in aceeasi incapere fara…

Nostalgie!

E ora 02.05. Mai am putin si termin supa fetelor. In paralel cu gatitul am facut revista presei, am scris pe blog (scriu in continuare), iar in acest moment ascult Abba. Mai devreme mi-am rasfatat auzul cu Alison Moyet, dar si cu baietii de la A-Ha. Si uite asa imi amintesc de noptile in care o gaseam pe mama in bucatarie gatind, “pentru ca doar acum noaptea e, mama, presiune la gaze”, imi explica ea. In casa era frig. Cred ca acesta era si motivul…

Dor de ciresi si de cirese coapte

Am vazut pentru prima oara cirese la bunica din partea mamei, care locuia la Boldesti-Scaieni (la vreo 11 km de Ploiesti inspre Valenii de Munte). Adica cirese, asa, in pom, cum le sta bine cireselor. Mamaie, pentru ca bunica nu i-am zis niciodata, era o ardeleanca pur-singe, din Hodac de Mures, care fugise in Regat dupa dictatul de la Viena. Nu s-a mai intors acasa, pe Valea Gurghiului, niciodata. Cred insa ca a facut-o totusi, foarte rar, in vizita. La inceput n-am inteles de ce…

Pocaitii

Pocaitii au fost vecinii mei pina prin 1983, cind au plecat in America. Mama, tata, 8 copii, dintre care cel mai mare se casatorise deja si, la rindul lui, era parinte, formau familia Nastase, de pe strada Gageni 88, din Ploiesti. In total 12 suflete. In doar trei camere. Multa vreme m-am intrebat cum oare au stat atitia oameni intr-un apartament. Stefan, Sorin, Anca, Rodica, Radu, Ileana, Dragos si Silvan, in ordine descrescatoare virstei (sper sa nu fi gresit), erau cei opt copii ai familiei…

Classic

Mi-am petrecut noaptea trecuta cu cativa colegi de generatie. Intr-un cadru nostalgic. Eu in fata televizorului, ei pe micul ecran. Eu-fan, ei-idolii mei. Imi amintesc cum, uneori, inainte de 1989, cautam pe unde scurte, sau pe medii – nu mai tin minte, “Radio Beograd”, doar pentru a le asculta rostite numele. Erau de varsta mea. Spun erau, pentru ca cel mai bun dintre ei, asa cum se intampla in viata, nu mai e. Azi noapte, prietenii mei au rejucat, as vrea sa cred ca pentru…