Dor de Pam Pam

Cred că am mai scris cel puțin o postare cu acest tilu. Nu contează, însă! De când am părăsit Mexicul, ghetoul unde mi-am petrecut aproape patru ani din viața asta, am ajuns rar la Pam Pam. Pam Pam e cârciuma de dincolo de parcarea Auchan-ului Titan, locație aflată la granița dintre Mexic și civilizație. E locul unde mi-am regăsit liniștea, EU-ul, unde am redescoperit virtutea, chestia aia cu care ne lăudăm toți, dar pe care foarte puțini dintre noi o au. Fără însușirea asta, fără…

Unde sunt pițipoancele noastre?! Unde?!

Am făcut politică azi cât pentru ultimii 4-5 ani! Am scris despre alegerile prezidențiale din Statele Unite, de fapt am scris despre dezinteresul meu cu privire la aceste alegeri. Apoi am postat pe „feisbuc” o imagine cu viitoarea Primă Doamnă a SUA. Asta după ce am aflat că doamna Trump nu e americancă, ci, de aici, de pe la noi, din fosta Iugoslavie! Adică, exagerând puțin, doamna Trump e balcanică! Aș vrea să dezvolt puțin subiectul, pentru că e mai important decât credeam. O cheamă…

Mă doare la bască, tati, de cine va fi președintele SUA!

N-am făcut politică nici înainte de 22 decembrie 1989, nici în zilele care au urmat. N-am făcut nici după 1990, nu fac nici acum. N-am să fac niciodată.  E un domeniu care îmi displace teribil, asta pentru că nu îl înțeleg. Și nici nu fac eforturi să-l înțeleg. Și asta în ciuda faptului că în România ultimilor 26 de ani (trecuți aproape fix!) oamenii halesc politica pe pâine. La micul dejun, la prânz, la cină, chiar și între mese, chiar și atunci când dorm. Nu…

Vreau și eu la televiziunea publică!

„Tati, ce dracului cauți aici? Ai venit la concurs?! Ce băiat! Păi, nu știi că?…”, îmi spuneau oamenii din TVR, cei care mă cunoșteau firește, ori de câte ori mă zăreau prin curtea televiziunii publice. Îmi făcusem un obicei, în anii trecuți, mulți, să particip la concursurile organizate de Televiziunea Română. „Liberă și Independentă”! Mergeam, așa, la mișto, eram conștient că nu aveam vreo șansă. Mi se făcuse dor de „interviuri”, de „examene”, așa că mergeam, acolo, în „Dorobanți”, ori de câte ori TVR-ul scotea…

La mulți ani, Laika!

Știu că ești supărată pe mine pentru că mi-am făcut de lucru tocmai acum. Ți-am spus însă de atâtea ori că viața asta nu e ușoară și sper că ai înțeles. Unii, cu siguranță, au avut ursitoare mai cu dare de mână atunci când au venit pe lumea asta atât de inegală. Ale noastre au fost mai zgârcite, n-au prins o zi bună cum spun fotbaliștii! Sau fotbalistele!   Dar parcă e mai frumos așa. Ai mult mai multe satisfacții atunci când muncești, transpiri și…

Jurnal de căţel. Gianluca

Tati Adi vorbeşte de minute bune la telefon. Cred că la celălalt capăt al firului e mătuşa Lea, sora lui cea mare. Un fel de a spune soră mai mare, că Lea e mai mică decât Tati Adi cu şapte ani. Lea e în schimb mai mare decât Gianluca, cealaltă soră a lor, de aceea spun că e mare. Nu înţeleg mare lucru din discuţia lor telefonică, asta şi pentru că Tati Adi mai mult ascultă. De fapt, doar ascultă. Din când în când spune…

Jurnal de căţel. Mândră că sunt un Labrador!

“Laika, tu ştii ce e acela un Labrador? Adică, ce înseamnă să fii Labrador?”, mă întreabă, într-o seară, Tati-Adi. “Ţi-am zis încă de când erai mică că eşti un Labrador, dar niciodată nu ţi-am povestit despre rasa asta căreia îi aparţii”, a continuat el. Tati-Adi se aşează pe prispă. E locul lui preferat. Deşi avem în curte scaune, masă, el stă totdeauna pe prispă. Acolo îşi bea cafeaua în fiecare dimineaţă, tot acolo mănâncă, ţinând în braţe farfuria, de pe prispă urmăreşte uneori meciurile de…

Liceenii

A fost cea mai frumoasă perioadă din viață! Acea perioadă din existența fiecărui om normal, când crede că tot ce zboară se mănâncă, dar mai ales că tot ceea ce iubește va trăi veșnic. O perioadă în care minciunile nu își găsesc locul, cel puțin teoretic, în care dorul de viață tinde spre infinit, în care îți faci planuri pentru eternitate, neluând în calcul realitățile vieții. În ceea ce mă privește, a fost cel mai frumos vis. Și știți de ce?! Pentru că a fost…

12 ani fără Miklós Fehér… 10 ani fără Profesoru’

– Domnul Adi, ați auzit? A murit un jucător de la Benfica Lisabona. Chiar pe teren. Poate ne vin și imagini să facem o știre. Ați auzit de el?! Da, da, Miklós Fehér îl cheamă. L-ați și văzut?! Eram redactor-șef la TV Sport, actualul Sport.ro. Eu centram, eu dădeam cu capul. Aveam însă câțiva copii buni, crescuți acolo de noi, și care încercau să țină pasul cu exigențele mele. Mi se adresau cu „d-stră”. Nu-i puteam dezvăța, deși dusesem muncă de lămurire în acest sens.…

Nici fasole nu mai avem! Și nici ciobani, tati, vorba lui Celentano!

„Tati, ce vreți să vă gătesc?”, le-am întrebat pe fetele mele zilele trecute, când am auzit că vor petrece acest week-end alături de mine. „Eu vreau fasole cu cârnați, tati”, a răspuns Maria Alexandra, care mă moștenește în privința pasiunii pentru bucătărie. Și e la fel de mîncăcioasă ca și tatăl său! În schimb, Ana Larisa s-a declarat de mai multă vreme drept vegetariană! Și e foarte atentă la silueta ei, deși nu mă poate trata cu refuz ori de câte ori le gatesc ceva…