– La mulți ani, Laika!, îl aud pe Tati Adi spunându-mi. Nu mi-a mai zis „Bună dimi”, așa cum face de obicei la fiecare început de zi. Chestia asta cu „La mulți ani” am mai auzit-o o dată, acum vreo patru luni, dar era una generală. Era ceva legat de „Revelion”. Nici acum nu știu ce e ăla „Revelion”! Dar țin minte că Tati Adi spunea „La mulți ani” la toată lumea. Acum mi-a spus doar mie. Probabil că expresia mea de mirare l-a determinat…
Stau cuminte într-un colțișor din curtea unchiului Bogdan, vecinul nostru de vizavi, cel care are de grijă de mine când Tati Adi nu e acasă. El mă plimbă, îmi dă de mâncare, mă răsfață. Unchiul Bogdan mă lasă să dorm uneori în pat cu el, ceea ce Tati Adi nu prea face! Când eram mică, mică de tot, Tati Adi mă lăsa la unchiul Bogdan, care, atunci când avea treabă prin curtea casei, mă caza într-o magazie. Îmi pusese și o pătură. Pentru că nu…
Am impresia că în privința scrisului pe blog îl moștenesc pe Tati-Adi. Am, ca și el, pauze destul de lungi în ceea ce privește scrisul! Mă iau cu una, cu alta și, la un moment dat, constat că au mai trecut câteva zile fără să scriu. Și nu e frumos, mai ales că, la fel ca și Tati-Adi, chiar am ce povesti! În fiecare zi se întâmplă ceva, pentru că, nu e așa, fiecare zi e specială, cu bune, cu rele, nici nu mai contează.…
Gata! Am revenit! Au trecut câteva zile de la primele însemnări în Jurnalul meu de Cățel. Scriu Cățel cu „C” mare pentru că așa mi-a zis Tati-Adi că e corect. Deși am promis că revin a doua zi după primul episod, n-am putut să mă țin de cuvânt. Tati-Adi nu prea mă lasă să scriu. Zice că treaba asta cu scrisul e una pretențioasă, că scrisul nu e, așa, pentru orice amator, deși tot mai mulți diletanți se cred scriitori. Plus că el stă aproape…
Sincer, nu prea îmi place titlul acesta: „Jurnal de Cățel în România”! Dar îl las așa. N-am nimic mai bun în cap la momentul acesta. Să începem așadar cu începutul! Mai întâi, așa e frumos, vreau să mă prezint. Mă numesc Laika. Laika Dobre! Luna trecută, în februarie adică, pe 21, am împlinit patru luni. M-am născut în comuna Dobra, undeva în județul Dâmbovița, pe șoseaua veche ce leagă Bucureștiul de Târgoviște. Ce tare: m-am născut la Dobra și mă cheamă Dobre! Provin dintr-o familie…