Jurnal de călătorie. “La Berlin într-un picior”. Episodul 4

“S-Bahn”-ul cu care călătoresc spre inima Berlinului e plin. Localnicii sunt în minoritate. Vagoanele sunt ticsite de fani ai celor două finaliste. Italienii şi catalanii îşi vorbesc, glumesc, beau împreună, se pozează, fac pronosticuri. Asta e frumuseţea unei finale de UEFA Champions League. Acesta, cred, e marele câştig al acestei competiţii, mult mai mare decât cel al competiţiei în sine. Aici văd clar că acel cuvânt ce stă scris pe tricourile jucătorilor şi care e deja “sigla” UEFA, e vorba despre “RESPECT”, are un sens.…

Jurnal de călătorie. “La Berlin într-un picior”. Episodul 3

Mă uit la monitorul de deasupra mea. Sunt vreo trei sau patru în fiecare vagon. Aştept ca reclama să-şi termine numărul ca să văd cu cât aleargă trenul spre Berlin. “200 km/h”, scrie sus, acolo, pe ecran. “Ţi-aş gura ta, Adriane”, îmi zic în gând. Nana, mama lui Christian, care la Hagen m-a dădăcit până la urcarea în tren, îmi spunea că “ICE”-ul ăsta “zboară” cu “300 de km la oră”! Am crezut că mi-a zis doar aşa, ca să mă impresioneze. Simt însă că…

Bumbeşti Piţic

Episodul 2 E cald şi la Bumbeşti Piţic, dar parcă nu e la fel de neplăcut ca la Bucureşti, unde natura se rezumă doar la asfalt şi la ciment. Aici, deşi a plouat puţin în ultimle săptămâni, oamenii plângându-se din pricina secetei, zona se prezintă la întâlnire purtând o rochie verde. Case frumoase, curţi îngrijite, animale, multe animale, copii care te salută spunându-ţi “Sărut mâna”. Iar în fundal zăresc munţii. Acesta e peisajul care mă întâmpină la Bumbeşti Piţic, localitate aflată pe drumul dintre Râmnicu…

Bumbeşti Piţic

Episodul 1 Mă uit pe hartă pentru a localiza Bumbeşti Piţic, refugiul temporar al prietenului Sorin Breazu, şi constat că am mai trecut pe acolo cel puţin de două ori. În ambele cazuri în drum spre Târgu Jiu, la meciuri. Sunt 246 de km, conform “google”, iar ăsta nu minte, distanţă ce mi se pare onorabilă, mai ales că aproape jumătate o acoperi din Autostrada Bucureşti – Piteşti. “Tati, e frumos aici. O să-ţi placă”, mă asigură Sorinel, pe care nu l-am mai văzut de…

Încă o catastrofă în Bucureşti

Acestea sunt problemele reale ale oraşului Bucureşti, tati. La intersecţia B-dului Tineretului cu “Gheroghe Şincai, lângă Liceul “Şincai” când urci spre Pieptănari, s-a surpat şoseaua, tati! Curge apă ca la Niagara! Nimeni până la poze nu era acolo! Nu Poliţie, nu Apa Nova, nu ziarişti, nu nimic, tati… Acum mai bine de o lună prindeam în exclusivitate surparea Splaiului Independenţei la Pod Izvor! Nu mă bucur însă.

Jurnal de călătorie. “La Berlin într-un picior”. Episodul 1

“Domnule Dobre, ce aţi făcut de aveţi coloana asta atât de obosită? Uitaţi-vă aici, vă rog. Sunt şase, ba, nu, chiar şapte vertebre afectate. Off”, zice neurologul în timp ce îmi studiază rezultatele RMN-ului făcut ieri noapte. Doamna din faţa mea e o doctoriţă, produs al sistemului public de sănătate, dar care a ales să lucreze la privat. Aşa cum am ales şi eu să “lucrez” cu medicina privată, deşi plătesc de o viaţă statului român fel de fel de taxe şi de impozite, de…

Puzzle Rooms

Îşi mai aminteşte careva de “Fort Boyard”? E vorba despre o emisiune-concurs, difuzată acum mulţi ani şi la noi, o producţie realizată în fortăreața cu acelaşi nume,  “Fort Boyard”, situată între insulele Aix și Oléron, în strâmtoarea Pertuis d’Antioche, pe coasta vestică a Franței. Cică încă se mai ţine. Emisiunea-concurs angajează în luptă mai multe echipe, ai căror membri sunt nevoiţi să-şi pună la lucrul atât muşchii, cât şi mai ales mintea! Să dezlege mistere şi să treacă cu bine peste fel de fel de…

Cimitirul Bellu văzut prin ochii unor copii de 11 ani

Încerc să folosesc eficient fiecare minut din timpul pe care-l petrec alături de fetele mele. Aşa se întâmplă mai ales în ultimii trei ani, trei ani şi ceva, de când cineva a hotărât că e mai bine să trăim despărţiţi. Uneori lenevim, că doar şi lenea are eficienţa sa, dar, de cele mai multe ori, încerc să le arăt fetelor mele lucruri interesante, pe care le-am descoperit alături de alţii, mai mari ca mine, sau singur. Şi, uite aşa, cotrobăim prin locuri comune sau mai…

Jurnal de călătorie. Înapoi în “Paradis”!

Sunt suspect de optimist şi incredibil de vesel cu mai puţin de 24 de ore înainte de a porni îndărăt, în România. Şi cred că simt asta pentru prima oară în viaţa mea. E un paradox, pe care nu îl înţeleg. Altădată, cât mi-ar fi fost de greu pe alte meleaguri, revenirea în România îmi producea dureri de cap şi o stare generală ciudată, greu de descris în cuvinte. Habar nu am ce se întâmplă acum. Mă simt de parcă aş fi plecat din ţară…

Jurnal de călătorie. “Cel mai frumos orăşel din Germania”

Dacă tot am scris acum câteva zile despre Hagen, declarat oficial “Cel mai urât oraş din Westfalia”, după unii chiar din toată Germania, astăzi vă voi povesti câte ceva despre “Cel mai frumos orăşel din Germania”! Declarat oficial drept “Cel mai frumos orăşel din Germania”! E vorba despre Breckerfeld. Tocmai ce l-am vizitat. E la doar câţiva kilometri de Ennepetal, cartierul meu general. E unul dintre cele mai vechi orăşele din Westfalia, situat pe “drumul spre Santiago de Compostela”, acolo unde se spune că odihnesc…