Da, tati, a fost blat la Barcelona – PSG, dar a fost frumos!

Doresc să-mi cer scuze, încă de la început, celor pe care i-am supărat cu postarea de aseară, de joi, 9 martie, anul de grație 2017. Am scris că noi, românii, merităm să fim conduși de psd, că mustăciosul de dragnea ar trebui proclamat chiar Rege al României dacă spunem despre meciul Barcelona – PSG că a fost blat. Fiecare cu părerea lui, mi se pare corect, și, mai ales, trebuie să respectăm fiecare punct de vedere. Recunosc, m-am enervat puțin, eu care în ultimii cinci…

Fazanii!

Vara anului 1997. 30 iulie. Galați, Stadionul „Oțelul”. Mă aflam într-una dintre primele deplasări ca jurnalist la Evenimentul zilei. Oțelul, cu probabil cea mai bună echipă din istoria sa și cu unul dintre cei mai buni președinți pe care i-a avut fotbalul românesc post-decembrist, juca returul cu HIT Gorica, din primul tur preliminar al Cupei UEFA. În prima manșă fusese 2-0 pentru sloveni, o oarecare surpriză. Era al dracului de cald pe malurile Dunării. Lume multă. Gălățenii, tot orașul adică, erau optimiști din cale afară.…

O istorie scurtă a mănușilor de portar! De fotbal! Capitolul 3!

Am încheiat capitolul 2 din „O istorie scurtă a mănușilor de portar! De fotbal!” cu acea versiune oficială, despre care am spus din capul locului că mă nemulțumește! Din fotografiie găsite pe internet, la cele cu Ricardo Zamora mă refer, un lucru e clar: portarii au folosit mănuși în timpul jocurilor cu mult înaintea lui Amadeo Raúl Carrizo. Iar aia cu Gordon Banks, care, vezi Doamne, „a experimentat mănușile” la Cupa Mondială din 1970, cade și ea. Am găsit în arhiva celor de la Daily…

O istorie scurtă a mănușilor de portar! De fotbal! Capitolul 2!

Era începtul anilor 70. Nu știam noi de mănuși. Și dacă am fi știut, tot nu aveam de unde să ni le procurăm. Am avut pobabil o chemare pentru poartă, pentru portari mai degrabă. Nu știu de unde a venit. Poate din poveștile despre Mircea David și Ricardo Zamora, pe care i-am adorat fără să le văd măcar o fotografie. Poate pentru că atunci când mergeam la meciurile Petrolului sau la alte jocuri, pe terenul de la Vega sau la țară, la Berceni, Pantazi ori…

O istorie scurtă a mănușilor de portar! De fotbal, firește!

„O scurtă istorie a mănușilor de portar de fotbal închipuită de mine”, așa ar fi trebuit „să sune” de fapt titlul. Ar fi fost însă prea lung și prea, cum să zic, personal. Așa, v-am prins! Trebuie să citiți rândurile care urmează, măcar pentru simplul motiv că sunt scrise de unul care încă se mai crede portar de fotbal! Sunt posesorul a trei perechi de mănuși. Două sunt mai vechi, generații însă diferite. În ordinea vârstei, prima e fabricată de „Nike” și e deja pe…

A murit Tata Jean. Dumnezeu să-l ierte.

Urăsc chestia asta cu „Dumnezeu să-l ierte”. Mi se pare utilizabilă doar în cazul oamenilor care chiar au neapărat nevoie ca Bunuțul să-i ierte. Știu, nu există oameni fără de păcat. Dar mai știu că există categorii, clasamente în care oamenii se împart în funcție de păcatele comise în viața asta. Nu mă poate contrazice nimeni. E ca în fotbal. Avem Divizia A, Divizia B și așa mai departe, avem Cupa Campionilor, Cupa UEFA, chiar și Cupa Intercontinentală ori Cupa Balcanică. În materie de păcate…

Avem un nou Tabarcea în fotbalul românesc! Și e la fel de bun ca originalul!

Mă pregătesc să pornesc spre Buftea. Sunt din nou crainic la un meci al unei naționale de juniori a României. U19 de data asta. Mi-am făcut temeinic temele, deși unii s-ar putea întreba, pe bună dreptate: „Ce naiba pregătește ăsta ca (virgulă!) crainic la un meci de fotbal?! Ce mare șmecherie? Citești echipele și gata. Iar în timpul meciului bagi schimbările”! Nu e însă chiar așa, vă spun eu, mai ales când îți respecți meseria, oricare ar fi aceasta. Patru goluri în Supercupă! Parcurg pentru…

Steaua – Osmanlıspor. Cronică de meci!

„Unde te duci, tati?”, mă întreabă fetele mele, în timp ce fiecare înfulecă un sandwich pregătit „ad-hoc” pe o băncuță din fața „Megaimajului” de pe „Iancu de Hunedoara”. „La meci, tati, la meci”, răspund mândru. „Ce meci?”, vine întrebarea firească. „Joacă Steaua cu niște turci”, le satisfac eu curiozitatea. „Cine sunt? Fenerbahçe? Beșiktaș? Galatasaray?”, parează Alexandra, care e tobă de fotbal. „Nu, tati, Osmanlıspor”! Alexandra face ochii mari! „Nici eu nu știu cine sunt ăștia, tati”, o liniștesc. După ce suntem certați de mama fetelor…

Fetelor, habar nu aveți cât de mari sunteți!

Nu mai reprezintă doar un zvon, ci e o realitate! Sau, mai degrabă, un vis devenit realitate. Naționala feminină de fotbal a României a fost invitată de cea mai tare primă reprezentativ din istorie pentru două meciuri amicale. Chiar la ea acasă, în Statele Unite ale Americii! România, care și-a câștigat în ultima vreme respectul lumii fotbalistice, va da piept luna viitoare cu naționala SUA, numărul 1 în ierarhia FIFA, campioana mondială en-tittre! Fetele noastre vor juca împotriva echipei Statelor Unite pe 10 noiembrie, pe…

Fetele, ploaia şi fotbalul

Afară plouă. Plouă fără încetare, mocăneşte, de câteva ore bune. Pe vremuri, iubeam ploaia. Mă inspira. Mă liniştea în acelaşi timp. Acum, poate aşa e la bătrâneţe, mi-a devenit antipatică. Ea, ploaia. Relaţia noastră s-a degradat în timp. Habar n-am care a fost cauza. Butonez telecomanda televizorului. Trec repede peste posturile generaliste, mă opresc cinci minute pe Cartoon Network, acolo unde Tom şi Jerry nu ajung la nicio înţelegere! Trec mai departe. Pe un canal de ştiri, între o informaţie despre Gabriel Oprea şi o…