Câteva precizări

Unii dintre cititorii mei fideli nu şi-au ascuns îngrijorarea vizavi de tăcerea mea, de aici, de pe blog. N-a fost nimic special. Pur şi simplu, aşa cum am spus şi acum două postări, n-am mai avut chef.

N-a fost zi, cred, de la Dumnezeu să nu intru pe blog. De cele mai multe ori aveam idei, subiecte, dar îmi lipsea cheful… Ciudat.

A fost o luptă cu mine însumi, cu sentimentele ciudate care m-au încercat în toată această perioadă, cu problemele zilnice. Apropo, fetele sunt bolnave, de câteva zile. Ana Larisa e cel mai rău. Temperatură, tuse, muci… În seara asta am fost la medic şi le-am trecut pe antibiotice.

Am stat cu ele în mini-concediul pe care mi l-am luat. De mâine mă duc la ziar, înapoi. Fetele lu’ tata cresc şi sunt din ce în ce mai interesante. Mi-am schimbat total atitudinea faţă de ele în ultima perioadă. Asta în urma unor discuţii “tet a tet” cu Ciprian, prietenul meu, cel care le-a adus pe lume. Încerc să le las să-şi dezvolte cât mai mult personalitatea. Fără a deveni, Doamne fereşte, obraznice. Din contră. Inteligenţa lor mă dă pe spate uneori.  Păcat totuşi că nu înţeleg anumite lucruri, acum. Sincer, nici n-ar avea cum. Le vor înţelege ele mai târziu.

Era să uit. Acum două zile, trei deja, le-am înscris pe fete la şcoală. La 195, la noi în sector. Am înţeles că e cea mai bună şcoală din Sectorul 3. Nu e nici departe de casă. Ana Larisa şi Maria Alexandra s-au arătat deosebit de încântate. Habar n-au însă ce le aşteaptă!

Îmi menţin deschisă adresa pe Facebook. Nu comunic, doar mai validez câte un “prieten”, mai descopăr figuri noi. Baza tot în blog e!

Săptămâna trecută, aici, pe blog, l-am regăsit pe Liviu, a lui tanti Codin, de la etajul I, de pe Găgeni 88. Şi-a adus el aminte cum stătea treaba cu fumatul pe vremuri! El era altă generaţie, leat cu sora mea Lea, dar era un băiat deosebit. Fratele lui Liviu, George, zis Jipe, zis Chinţa, zis Chinţosu, era mai mare cu un an decât mine. Şi el un băiat de nota 10. Era să uit, sper să nu mă înşel, Liviu era născut într-o zi de 29 februarie!

Apoi am stat de vorbă cu Răzvan Policală, de la etajul II. Cel care de fapt stătea iniţial la IV, acolo unde ne-am mutat noi în 1977. Am făcut schimb. Mai mic cu un an decât mine cred, Răzvan e stabilit, am mai scris, de ani buni în San Marino. L-am şi sunat, de la serviciu. A fost deosebit de încântat să mă audă după mai bine de 15 ani!

M-am întâlnit cu Dănuţ, vărul lui Marius şi al al Roxanei Calalb, de la parter! Dănuţ, care venea în vacanţe la Ploieşti, stă pe undeva pe lângă mine. Şi el mi-a citit blogul. Marius e în America, de câţiva ani, la Cleveland. Am vorbit cu el pe mess. A fost senzaţional.

Aşa că, zilele viitoare, în amintirea acelor vremuri, ale copilăriei noaste, voi încerca să strig pe acest blog catalogul blocului de pe Găgeni 88 din Ploieşti. Nici număr de bloc n-aveam! Aveam însă curte, maidane, pivniţă, unde pupam fetele, şi o mulţime de prieteni adevăraţi.

2 thoughts on “Câteva precizări

  1. Mii de salutari din partea …… Tartorului celor mentionati de tine. Un val de amintiri din copilarie mi-ai adus.

  2. Salutare si din Atena…istorie in toată regula,aceasta haioasa rememorare a copilăriei noastre!
    Felicitări!
    Cami Velican

Leave a Reply to Radu Nastase Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *