Ce mai e de făcut?

Nu mă pricep la politică. Am mai spus-o. Cu toate acestea, am prevăzut dezastrul partidului lui Băsescu. Acum vreo două săptămâni le-am spus unor colegi că ăştia ai lui Ponta, nu ştiu exact cum se numeşte partidul, îi vor bate la curul gol pe oamenii lui Băsescu. Şi am mai zis ceva! Că partidul lui Băsescu nu va face mai mult de 15 la sută. Am fost pe aproape! Toţi au început să râdă, ştiindu-mă afon în politică. M-au întrebat pe ce mă bazez. Le-am răspuns că am experienţa străzii. Eu trăiesc în realitate, ca mulţi dintre voi, în timp ce politicienii sunt rupţi de realitate. În plus, acum vreo două-trei săptămâni m-am văzut cu bunul meu prieten Romeo Creţu, colegul meu de cameră din facultate. Romeo mi-a spus pe scurt greşealile pe care le fac ăştia din partidul lui Băsescu. Una a fost aia cu schimbarea denumirii partidului sau, mă rog, a coaliţiei. “Tati, oamenii sunt deja într-o mare confuzie. Nu ştiu ce să voteze”, mi-a zis Romeo. Iar dacă nici Romică nu se pricepe la politică, atunci… Să mă ierte bunul Dumnezeu.
Aseară am dat un pic pe antena 3, ca să mă distrez cu d’alde badea, gâdea, ăla de vorbeşte mai mult decât invitatul indiferent cine e acela, şi cu ceilalţi clowni ai lui voiculescu. Băieţii jubilau. Atunci am văzut procentele. Ceva mai târziu, nu mai ştiu unde, pe ce canal, am văzut figurile câtorva dintre aleşi. M-a luat durerea de cap! Ăla de la formaţia aia care cântă “vino-n gaşca mea”, gigi becali, erau printe aleşi… Doamne ce oameni trăiesc în ţara asta de avem asemenea aleşi. În ciuda acestui fapt, n-am regretat nici măcar vreun moment că n-am fost la vot. Ce să fac? Pe cine să votez?
Aţi văzut cât de liniştită a fost campania electorală? Din surse demne de încredere mai ştiu că ăştia de au câştigat alegerile, ai lui Ponta, au făcut pact cu ceva timp în urmă cu oamenii lui Băsescu. Că cică se au la mână unii pe ceilalţi. Nu m-a mirat. Politica e curvă. Nu e pentru oamenii serioşi. Era să uit! Dacă retardatul ăla de diaconescu a luat atâtea voturi, înseamnă că românii îşi merită soarta… Cum dracului să-l votezi p’ăla? Să mor io dacă mai înţeleg ceva… Şi atunci, îmi dau dreptate singur: ce să caut eu la vot?
Trecând în revistă astăzi, mai cu atenţie, numele celor care intrat sau se pregătesc să intre în parlamentul României, aproape că-mi vine să mă sinucid. Sau, nu, mai bine… Mai bine să candidez. Da, asta îmi vine acum, să candidez la alegerile viitoare pentru un loc în parlament. Mi se pare o treabă uşoară. Sau eu sunt ăla retardatul şi nu înţeleg absolut nimic? Cred că varianta asta e mai aproape de adevăr.
Îmi amintesc de alegerile din 1996. Eram la Turia, în Covasna, printre secui, în, probabil, una dintre cele mai frumoase perioade ale existenţei mele. Veneau alegerile. De şase ani, la putere erau comuniştii, conduşi de iliescu. Emanaţii unei revoluţii extrem de ciudate, care n-a însemnat de fapt decât o schimbare de cadre. Îmi amintesc şi acum duminica aia a alegerilor, când tot secuiul s-a dus mai întâi la biserică, de unde a plecat luminat. Preotul le spusese oamenilor cu cine să voteze. Constantinescu şi alianţa lui i-au învins pe comunişti. În Covasna, ca şi în Harghita, procentul celor prezenţi la vot a fost undeva peste 90 la sută, iar votul electoratului din Ţinutul Secuiesc a fost clar pentru schimbare. Seara, când s-au dat rezultatele, am plâns. Am plâns de bucurie. Îmi adusesem aminte brusc de cei 50 de ani de comunism, de zilele Revoluţiei, de iunie 1990, de suferinţele îndurate ori de câte ori mă întorceam acasă la Ploieşti, unde, ca student, eram stigmatizat. Nu mai eram Adi, băiatul ăla bun, ci omul care lua bani de la Raţiu şi de la Câmpeanu, care mergea în Piaţa Universităţii la “golani”, ăla care făcea agitaţie de fiecare dată când se întorcea acasă şi îşi descoperea părinţii, vecinii, tovarăşii din copilărie cu creierele spălate de propaganda noii puteri comuniste.
Mi-am revenit însă repede. Cei care veniseră la putere pe un tsunami de simpatie, se dovedeau a fi mai răi şi mai hrăpăreţi decât predecesorii lor…
Istoria nu i-a iertat şi i-a şters din memoria tuturor. Şi n-au trecut decât câţiva ani.
N-am nicio speranţă de la cei care au câştigat alegerile acum. Nu va fi mai bine, asta e clar. Sau va fi, dar doar pentru ei. Aţi văzut ce se bucurau.
Niciodată n-am să înţeleg chestia asta cu bucuria de după victoria în alegeri a cuiva. De ce dracului se bucură, când în mod normal ar trebui ca aleşii să devină brusc serioşi, preocupaţi de problemele ţării, chiar supăraţi că viaţa lor va fi sacrificată în folosul cumunităţii. Să-i aud pe aleşi cum se scuză, justificând prin lipsa timpului, pentru cămaşile necălcate pe care le poartă, pentru faptul că sunt palizi, că umblă cu aceeaşi maşină de acum zece ani, că n-au timp de familiile lor, că… La dracu’ cu politica asta. Mare mizerie. Din păcate, eu, ca şi mulţi dintre voi, trăiesc printre oameni, printre oamenii de rând. Printre ăştia care trăiesc de pe o zi pe alta, care îşi văd visele şi speranţele ucise, care nu îşi permit un cadou de Crăciun pentru copiii lor. La mine pe etaj, în Mexic, stă o familie care are încă de anul trecut curentul oprit. N-au avut oamenii bani să-l plătească. Nici nu vreau să-mi închipui cum trăiesc oamenii ăştia, doi adulţi şi un copil. Alţii n-au boiler să-şi încălzească apa. Şi tot din acelaşi motiv: n-au bani. Şi asta în Mexic, adică în Bucureşti, Sectorul 3. Acolo unde în campania electorală erau zeci de corturi unde alţi săraci vindeau iluziile celor mari pentru o brumă de bani, nu din convingere. În provincie e şi mai rău, credeţi-mă. Merg des în provincie. Şi nu la Mogoşoaia sau în Pipera. Merg acolo unde oamenii n-au nicio sursă de venit. Trăiesc doar din ceea ce produc.
Din păcate, starea asta de sărăcie convine de minune politicienilor. Un popor sărac are accesul limitat la cultură, la civilizaţie, la nou. Oamenii ăştia sunt manipulaţi cu bună ştiinţă, minţiţi. Li se spală creierul zilnic cu ajutorul mass-media. Ce oameni mai sunt ăia care n-au bani pentru mâncare, pentru utilităţi, dar care stau cu gura căscată la ştirile de doi lei, la “hepi auăr”, “acces direct”, “noră pentru mamă”, “dansez pentru tine” sau la mai ştiu eu ce bazaconii de emisiuni, care nu au decât un singur scop: ÎNDOBITOCIREA?
Mă uit în jurul meu şi mă ia groaza când văd mizeria de tot felul. De la vecinii mei care n-au coş de gunoi în casă pentru că e mult mai comod să arunci totul pe fereastră, la jefuirea sistematică a acestei ţări. O mizerie cultivată în acelaşi scop.
În aceste condiţii, nimeni nu mă putea convinge să merg la vot. Pentru ce? Pentru cine?
Aş vrea să construiesc o societate alternativă în România. Cu cei scârbiţi de realitatea ce ne e servită ca paradis. Sunt mulţi, credeţi-mă. Mi-ar plăcea să cred că noi, aici, pe nenorocitul ăsta de blog căruia într-o zi am să-i dau foc (am glumit!), am creat o alternativă. Eu unul sunt convins că am reuşit.
Sunt sfătuit în ultima vreme să plec din ţară. Mărturisesc că m-am gândit serios şi la această variantă. Cred că, până la urmă, e şi cea mai bună. La ce rost să mai înghit zilnic mitocăniile majorităţii?
Nu mă aflu nci în butoiul cu melancolie şi nici măcar în cel al deznădejdii! Nu, sunt doar revoltat. Şi asta în ciuda faptului că, de ceva vreme, port o vestă, aşa, ca aia anti-glonţ, care mă mai apără din când în când de nesmiţiţi, de parveniţi, de oamenii falşi. Nu e însă de ajuns. Nesimţirii nu îi pot răspunde cu nesimţire. Mitocăniei nu îi pot răspunde cu mitocănie. Mai bine întorc celălalt obraz şi am rezolvat totul. Dar, oare, chiar merită?

One thought on “Ce mai e de făcut?

  1. Romanii si-au ales calea inapoi spre sovietizare dar nu e de mirare ca si Ukraina si Georgia si Lituania au facut la fel.
    Cei care primesc bani fara sa munceasca sunt mult mai multi decat cei care muncesc si produc ceva asa ca democratia trage spre bagatori de seama.
    Se vor tipari bani acuma ca sa dea o clipa de bucurie castigatorilor dar va dura doar o clipa.
    Constitutia va fi modificata si justitia ingenunchiata si hoti oameni cinstiti.
    Anii grei vor veni pt romania si iar multi din cei capabili isi vor face bagajul sa-si caute o viata decenta in alte parti prin lume.
    Atunci va creste majoritatea hotilor si a prostimi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *