paul 1

Colegul meu Paul. Paul Ciocoiu, tati!

„Tati, ai auzit cine e noul purtător de cuvânt la Ministerul Afacerilor Externe?”, mă abordează un bun prieten și fost coleg pe vremuri la Evenimentul zilei. „Nu”, răspund. „Paul, tati! Paul Ciocoiu”, îmi răspunde amicul.
Auzi, Ministerul Afacerilor Externe! Ce tare! Paul! Paul Ciocoiu, tati! Asta da știre!
Îl cunosc bine pe Paul Ciocoiu. Am fost ani în șir coechipieri la Evenimentul zilei. În cea mai grea perioadă a celui mai bun cotidian generalist din istoria presei românești. Angajat la departamentul „externe”, Paul rămăsese la un moment dat printre puținii cu care mai puteai să schimbi o vorbă, căruia aveai curaj să-i spui păsurile, căruia să-i expui nemulțumirile, fără teama că vei fi trădat.

N-am întâlnit până acum vreun român care să vorbească limba engleză așa cum o vorbește Paul. Bașca limba română, la care eu țin cel mai mult. Mereu îi spuneam: „Tati, dacă aș fi dispus de engleza ta, eram departe”. Noi în școală am făcut limba rusă, engleza fiind pe planul doi. Și ceva franceză, așa că după 1989 am devenit autodidacți. Și nu e ușor, să știți.

Revin la Paul, un moldovean modest, originar din Vaslui, crescut de bunicii din partea tatălui, la Bâclești, un sat de tâmplari construit de oamenii fugiți din calea tătarilor pe la 1700. Bieții moldoveni s-au refugiat în pădure, care le-a devenit și casă și loc de muncă. „Bâclești vine de la a bâcli, adică a tăia! Numele de fată al bunicii mele era Bîclea! Mulți au numele ăsta”, îmi povestea Paul pe vremuri.

Paul Ciocoiu a avut curajul, ca și mine, ca și alții, să părăsească Evenimentul zilei, într-o perioadă în care toți eram întrebați: „Și ce o să faci?”. Și toți, cei care plecam având sau nu altă alternativă, dădeam același răspuns: „Ne vom descurca”.

Țin minte că Paul, care mai colabora cu ceva site-uri, și-a cumpărat la moment dat un domeniu, unde scria, firește, în limba engleză, ceva legat tot de domeniul său, „externe”.
Avea o ambiție, așa, aparte, genul ăla de ambiție poleită cu bun-simț. Și mai avea ceva, element de bază cred eu în cariera fiecăruia: liniștea de acasă. Știu, unii zâmbesc, probabil, dar, Doamne, cât de important e ca acasă să ai pe cineva care să te înțeleagă, să te încurajeze și mai ales să te susțină necondiționat.

paul 2

Paul Ciocoiu e noul purtător de cuvânt la Ministerul Afacerilor Externe! Ce tare! Am scris de-a lungul anilor despre mulți colegi de breaslă. Nu o mai făcusem însă de mult. Știu, și Liviu Iolu, fost coleg tot la Evz, a fost purtător de cuvânt al guvernului! Dar MAE, din punctul meu de vedere, e altceva. E MAE, pur și simplu. Cu Iolu am fost la Pitești, în toamna anului 2007, când a murit nea Gicu Dobrin. Deși habar nu avea de fotbal, era la alt departament, Liviu Iolu a scris alături de mine câteva materiale de mare efect.

Paul și Liviu nu sunt singurii foști colegi de la Evz care au ajuns departe, ca argumente ale faptului că în România nu totdeauna primează legăturile, cunoștințele, pilele. Mai sunt și alții. Dar, MAE e MAE! Felicitări, Paul! Mă bucur pentru tine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *