Cum l-am înjurat de l-am rupt pe Flocea!

flocea

AVERTISMENT: Dialogul v-ar putea afecta emoţional! Oricum îmi cer scuze încă din start! Era însă păcat să nu fac public “incidentul”!!!

 

– De 24 de ore sunt în stare de şoc! Asta de când am citit ştirea cu instalarea lui Florin Marin, alias Flocea, pe banca tehnică a echipei Oţelul Galaţi!

În ce ţară de căcat trăim dacă apelăm mereu la foşti, la “ecşi”… Şi ce foşti, ce “ecşi”… Asta e România, tati…

Să rămânem însă optimişti şi cu zâmbetul pe buze, iar pentru asta hai să vă povestesc una bună cu Flocea.

Eram redactor-şef la TV Sport, actualul Sport.ro. Prin 2003 – 2004, parcă. Prigoană – patron. Deşi n-aveam decât o cameră TV şi o mână de oameni, le făceam ştirile de sport şi ălora de la Realitatea. Eram doar în aceeaşi oală.

Într-o zi, am trimis un om la Pro Rapid să facă rost de ceva ştiri, să ne mai cârpim.

Rapidul lui Răzvan Lucescu avea antrenament. Nu se anunţa nimic spectaculos, dar, ca ziarist, trebuie să încerci, să mergi pe inspiraţie, pana mea!

Omul trimis de mine la Pro Rapid, nu mai ţin minte cine era, dar înclin să cred că “regele” Răzvan Necşulescu răspunde pe vremea aia, printre multe altele, de Rapid, s-a plictisit la jumătatea şedinţei de pregătire şi a plecat.

La câteva minute după aceea, Sabin Ilie, legitimat la Rapid, s-a luat la harţă cu Răzvan Lucescu, punând-o de un subiect frumos, inaccesibil mie din simplul motiv că omul meu plecase!

Am aflat însă de incident şi am încercat să o dreg, aşa că m-am implicat personal! Am pus mâna pe telefon şi am început să sun. Mi-am zis că din informaţiile adunate şi câteva imagini de arhivă compunem o ştire.

Zic să-l sun pe Florin Marian, prieten vechi, jurnalist la Pro Sport în acea perioadă, care răspundea de Rapid. Omul era nelipsit de la acţiunile echipei. Sigur mă va ajuta.

Caut în agendă, văd Florin Marian, sau am impresia că văd Florin Marian, şi sun.

La celălalt capăt nu răspunde nimeni. Insist. Sunt din ce în ce mai nervos şi depăşit de situaţie!

La un moment dat, răspunde o voce răguşită şi iese următorul dialog:

Adi Dobre: Florineee?! Tu eşti? Salut! Adi Dobre te deranjează.
“Florin Marian” (cu ghilimele, da?!): Da. Salut!

A.D.: Auzi, mă, am şi eu o problemă. Dar de ce p…a mea nu te aud cum trebuie?
“Fl. M.”: Alo, alo!

A.D.: Florineeee, să mă cac în telefonul tău, f…te-n gură de pârnaie. Ce dracului are telefonul? Arde carnea pe mine!
“Fl. M.”: Alo, alo. Aud acum.

A.D.: Acum auzi, te-n urechi să te f… Am şi eu nevoie de ceva. Iar nu te aud, morţii mă-tii de telefon. Să ţi-o trag, Florine! B….mi-aş …. în urechile tale!
“Fl. M.”: Alo, alo.

– se aude un uruit.

A.D.: Florine, unde eşti mă bulangiule?
“Fl. M.”: În tren.

A.D.: Dar unde p…a mea te duci?
“Fl. M.”: La Mangalia!

A.D.: Dar ce p…a mea cauţi la Mangalia, te-n gură să te f…?
“Fl. M.”: Mă duc la meci.

A.D.: Ce meci, bulangiule?

……….

Simt că ceva nasol se întâmplă, că ceva nu e în regulă, aşa că mă uit din nou în telefon. Şi ce văd? Nu scria Florin Marian, ci Florin Marin! O literă, doar o literă…

Iar dincolo nu era Florin Marian, confratele meu, ci “marele” Florin MARIN, adică Flocea, tati!

Închid încet telefonul şi mă prăbuşesc pe scaun! Ce să fac? Sun înapoi! Şi are loc următorul dialog:

Adi Dobre: Domn profesor, Adi Dobre vă deranjează! Mii de scuze.
Florin Marin: Să nu mă mai înjuri, te rog!

A.D.: Domn profesor, credeţi-mă, a fost o confuzie. Mă şi miram că nu reacţionaţi! Atunci mi-am dat seama că e ceva în neregulă!
Fl. M.: Auzi, Adi, la câţi m-au înjurat la viaţa mea, nu mă miram că mă mai înjură unul.

A.D.: Păi, să vă înjure un ziarist?!
Fl. M.: Stai liniştit!

A.D.: Domn profesor, vă sun diseară, că acum sunt bulversat!
Fl. M.: Sună-mă!

…………

Şi l-am sunat, discutând fără înjurături preţ de câteva minute.

N-am rămas nici prieteni, nici duşmani după acel episod. Am rămas în aceeaşi relaţie pe care o avusesem şi până atunci, de jurnalist – om de fotbal.

Relaţiile alea nu mai sunt acum.

Cam asta a fost povestea cu Flocea, de acum mai bine de un deceniu, când l-am înjurat ca la uşa cortului pe actualul antrenor al Oţelului, într-un derapaj aproape unic în viaţa mea.

PS: Mărturisesc faptul că dialogul, prima sa parte, e cenzurat! Înjurăturile au fost mult mai grele, iar dialogul chiar mai lung! Asta e!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *