Mai sunt citeva ore pina la debutul lui Razvan Lucescu la nationala Romaniei. Nu stiu ce va face. Nici nu cred ca mai conteaza foarte mult. Razvan si-a facut adevaratul debut la nationala in Stefan cel Mare, cind a batut Dinamo!
L-am vazut in aceasta saptamina de mai multe ori pe Razvan, la antrenamentele de la Mogosoaia. Chiar am stat de vorba in dimineata plecarii spre Lituania. Pentru mine a fost ceva nou. Ceva ce nu mai traisem de mai bine de un deceniu. Sa mergi la antrenamentele nationalei fara stresul din “era Piturca” e un drept cistigat inca din 1989. Dobindit insa acum, in anul de gratie 2009. Nu stiu ce va face nationala lui Razvan. Mai conteaza? Importanta e atitudinea lui fata de echipa nationala. Deschiderea e clara, palpabila, salvatoare chiar. Razvan a stiut sa-i atinga pe romani la coarda sensibila, vorbind despre echipa nationala ca despre avutul obstesc. Populism? Da, sigur ca da! Razvan e inconjurat in continuare de oameni falsi, iar el, un actor desavirsit, ca si nea Mircea, va incerca sa-si atinga obiectivele slalomind printre javre si caractere, sau oameni rai si oameni buni, asa cum spun fetele mele. Visul de a antrena nationala i s-a implinit lui Razvan Lucescu. Acum mai ramine sa nu e faca de ris si sa ramina valabile cele doua oferte din fotbalul mare despre care doar cei apropiati lui stiu.
Vorba noului sponsor: a fost o nouă atitudine. Nu m-a dat pe spate Naţionala lui Răzvan, dar m-a mulţumit. A avut ceva pur în ea. Ceva din care a lipsit blatul, ideea de blat. Mă bucur că vom tot avea parte de surprize plăcute – mă refer la selecţionabili inediţi. Ştii ce-mi place? Că suntem în joc. Nu în jocul calificării, ci în fotbal.
Incepem sa ne regasim placerea de a juca si de a castiga. Nu putem trage concluzii majore insa daca m-ar intreba cineva daca am fost multumit de echipa i-as raspunde afirmativ.