Departe de Europa

petrolul_89542300
Doar un nebun mai credea în calificarea Petrolului, după acel nenorocit de 1-3 de acum o săptămână, de la Ploieşti.

Şi totuşi, eu, unul, am crezut într-o minune. Aşa, ca să îmi duc paranoia, în acest caz, până la capăt. N-a fost însă să fie. Nici nu avea cum, să fim serioşi. Nu că Dinamo Zagreb ar fi vreo mare echipă. Păi, Simunic e mai bătrân ca mine. Asta, ca să dau un singur exemplu.

Anul trecut ne-am speriat de Swansea şi am luat cinci la ei acasă. Atunci măcar am mai şters din ruşine la retur, când Petrolul a făcut unul dintre cele mai bune meciuri pe care subsemnatul le-a văzut vreodată pe viu la Ploieşti.

În afara acelui senzaţional 4-1 de la Plzen, care n-a fost altceva decât rodul întâmplării, Petrolul n-a arătat nimic în această toamnă. Şi asta în ciuda faptului că, a dracului conjunctură, suntem pe primul loc în minunata Ligă I.

O echipă fără Dumnezeu… Aşa mi se pare Petrolul. Pur şi simplu, fără Dumnezeu. O echipă nepregătită fizic, mental… o echipă nepregătită pentru adevăratele bătălii, acolo unde ai nevoie şi de pregătire fizică, dar mai ales de una mentală.

Îmi povestea nea Ţiţi Dumitriu odată despre “mercenarii” din fotbal. Cred că-s aproape 20 de ani de atunci. Era primul om de fotbal (şi ultimul) cu care abordam acest subiect. “Maestre (aşa se adresează nea Ţiţi, nu neapărat mie!)”, zicea atunci Ţiţi, “când vezi un jucător că pupă emblema clubului la care joacă după vreo reuşită, să-l crezi. Ăla când face acel gest, n-o face gratuit. El mulţumeşte astfel echipei care îi dă lui şi familiei lui să mănânce. Nu mai contează că, la un moment dat, el se va despărţi de echipa respectivă. Ăsta e mercenarul adevărat, ăla care pune suflet”.

Şi noi avem mercenari la Petrolul. Şi jucători şi antrenori. Dar puţini pupă embema aia.

Cu mercenarii am luat Cupa României anul trecut. Dar parcă mercenarii ăia, care până să ajungă la Ploieşti erau nişte “nău-neimuri”, înţelegeau mai bine ce înseamnă Petrolul pentru ploieşteni.

La finala de pe “23 August”, aia de anul trecut, credeţi-mă, n-am avut nicio emoţie. M-am gândit doar atât, în timp ce mă uitam în jurul meu: “sunt 35.000 de ploieşteni în tribune. De la Cluj? Vreo 200! Nu se poate să pierdem în seara asta”. Şi aşa a fost.

Cosmin Contra, pe care îl urăsc (glumesc acum!) de când ne-a lăsat baltă pentru “mizeria” aia de Primera, parcă se născuse pe Găgeni 88. Sau prin vreo comună din Prahova La fel şi Bokila, chiar dacă “a trădat” ulterior. La fel şi Mustivar şi Hamza. Despre Hamutovski ce să mai zic? Băiatul ăla, rezervă eternă în scurta perioadă petrecută la Ploieşti, a răspuns prezent atunci când Republica i-a solicitat să meargă pe front. Şi apoi a plecat. Nici nu ştiu dacă i-a mulţumit cineva.

Mă întorc puţin în timp şi mă văd nevoit să dezgrop nişte morţi. Eram la Giurgiu în primăvară. Ud până la piele. Petrolul mai avea de făcut un pas până la finala Cupei României.

Cu mai bine de o oră înaintea meciului, antrenorul echipei Petrolul (nu mai era Contra)  era deja pe gazon. Dialoga amical cu şefii de la Astra, făcea poze cu băieţii şi cu fetele de flutură chestiile alea cu Timişoreana. Omul n-avea nicio treabă. Probabil, nu mă pricep eu la fotbal. Mi-am zis însă atunci că sunt câţiva pe acolo, pe la Petrolul, care habar nu au cât de mult contează pentru noi finala Cupei. Campionatul se dusese de mult. Sau, mă rog, era o Fata Morgana.

Şi ştie toată lumea ce a ieşit la Giurgiu. Mi-am închis atunci telefonul vreo două zile. De supărare.

Ce-am, văzut în seara asta la tv, la Zagreb? Ce văd de săptămâni, de luni bune. O armată de mercenari, jucători şi antrenori, pentru care Petrolul înseamnă doar un simplu loc de muncă, ca în cazul altor câtorva milioane de cetăţeni (români şi străini) ai acestei ţări.

N-am vorbit prea mult despre fotbal, nu m-am folosit de prea multe nume în cele scrise mai sus.

A fost de fapt o stare de spirit. A unui om, pentru care Petrolul chiar înseamnă ceva.

One thought on “Departe de Europa

  1. si eu am aceeasi impresie Adi!…mi se pare ca unii jucatori alaturi de antrenorul junior nu prea pun suflet si nu realizeaza ca joaca/antreneaza pt. o stare de spirit nu o simpla echipa!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *