Din Mexic. Tespre bătrânul Lev

N-am avut chef de scris în ultimele zile. Oboseală, plictiseală, lehamite, din toate câte un pic. De câteva ori am deschis blogul, am intrat pe câte un “new post”, dar, după ce contemplam, aşa, ca viţelul, închideam şi fugeam la culcare! Sper să mă iertaţi. Aş fi avut ce scrie. Când n-am eu ce scrie?!
Citesc “Despre Dumnezeu şi om”, însemnările lui Lev Tolstoi din ultimii ani de viaţă. Şi acesta e un motiv pentru care n-am mai scris pe blog. După mai puţin de 60 de pagini, cartea are 270 fix, m-am oprit brusc. Omul ăsta m-a readus cu picioarele pe pământ doar citindu-i gândurile scrise la bătrâneţe. Omul ăsta a făcut pentru mine mai mult decât toţi cei care mi-au vorbit despre Dumnezeu în ultimii ani. Paginile citite au reaprins în mine sentimente pe care ştiam că le-am avut odată, dar pe care le credeam stinse.

Am făcut o pauză la scris! Am căutat printre paginile cărţii câteva idei de bază ale învăţăturii bătrânului Lev pentru a le cita aici. Am renunţat, însă. Nu dint egoism, Doamne fereşte, ci pentru simplul motiv că nu vreau să vă plictisesc Poate altădată. Mă bucură faptul că unele dintre ideile filozofiei existenţiale (termenul ăsta a apărut după moartea lui Tolstoi, dar merge!) transcrise de bătrânul Lev mi-au trecut şi mie prin minte. Poate nu atât de profund, dar mi-au trecut.

Mă opresc aici. Vreau să mai citesc ceva, după care mă bag în pat!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *