Nu am avut nici un dubiu cu privire la fonfleul la care au recurs cei de la Digi Sport în emisiunea lui Ivanovici. Nu am văzut emisiunea cu pricina. Am citit pe net, nu mai ţin minte exact unde. La gsp sau prosport, că aştia sar imediat când apare vreo pălitură. Am citit. Am vazut sursa şi, în momentul în care am aflat în cadrul cărei emisiuni s-a petrecut nenorocire, mi-am dat seama că totul nu e decât o cacialma. M-am uitat cu deznădejde cum majoritatea siteurilor au preluat minciuna, eu însumi fiind întrebat, la evz.ro, de ce nu scriu nimic despre acest subiect. Am încercat să le explic celor de la evz că totul nu e decât un nenorocit de fonfleu. Nu m-a crezut nimeni. Le-am venit cu argumente. Acum mă felicit că am avut puterea să mă ţin tare.
Îmi e însă ruşine că fac parte din aceeaşi tagmă cu cei care sunt în stare de aşa ceva. Cu cei care mediatizează dezinformarea. Cu cei care mint. Cu cei care şi-ar vinde şi sufletul şi părinţii pentru a face “reiting”, “reiting” care nu înseamnă decât bani. Bani, bani şi iar bani.
Oamenii care au născocit această această diversiune sunt aceiaşi care de ani buni nu fac altceva decât să-şi împacheteze minciunile şi dezinformările în ambalaje frumoase, pe care scriu: ştiri, reportaje, exclusiv, senzaţional. Aceleaşi personaje, care au inventat acum interviul cu jucătorul Stelei, au fost în stare acum, nu mai ţin minte exact câţi ani, să fie 7-8-9 ani, să-şi trimită un reporter, pe Andrei Nourescu, în prezent la Prosport, să dea o fugă la Bagdad, în Irak, unde, odată ajuns, şi-a dat cu ceva bulion pe faţă şi a spus că a fost împuşcat. “Ni l-au împuşcat pe Nourescu”, a scris mare, pe prima pagină, Gazeta sporturilor, “patronată” de acelaşi Ivanovici. Iar asta e doar una dintre mîrşăviile fără număr ale acestui personaj care a compromis meseria de jurnalist.
Zilnic, la sport.ro, gsp.tv şi, mai nou, la digi sport (la un moment dat începuseră şi amărâţii ăia de la sportklub), e un concurs teribil. Între aceste posturi se dă o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru “reiting”. Nici programe TV nu mai au, pentru că nimeni nu ştie, dar mai ales când se termină nenorocitele de “speciale”, de “directuri”, etc. Aceleaşi personaje, Iancu, Porumboiu, Gigi, Turcu, Borcea sau Mititelu, vorbesc non-stop. Fără noimă, împroşcându-i cu noroi sau acuzându-i de nenorociri pe cei cu care se împacă imediat după ce închid telefonul.
Lumea însă se uită. Mulţumesc bunului Dumnezeu că acasă nu prind decât sport.ro, post la care nu mă uit. Nu mă uit din simplu motiv că n-am ce vedea. Astăzi, în Gazeta sporturilor, domnul Radu Naum, fost director la gsp tv, unde avea (s-ar putea să aibă şi acum) un salariu lunar de 10.000 de euro pe lună, încerca să îmi explice,într-un editorial de toată jena, că de fapt asta vrem noi. Adică materiale cu Gigi şi cu toţi retardaţii care conduc fotbalul românesc. Cică ne “regăsim în ei”. Auzi, enormitate.
De-aş rămâne ultimul om de pe planetă şi n-a să mă uit vreodată la ştiri cu personajele amintite mai sus, la reportaje, la emisiuni la care analfabeţii sunt invitaţi.
Nici eu nu ma uit pe sport.ro. Programele lor n-au nici un pic de valoare. Vali Moraru o tot da cotita pe blogul lui ca el cu telefoanele lui face ” reiting” si ca produsul se vinde. Corect, se vinde, dar cu onoarea, ce facem cu onoarea?
abia acum vad ce timpenii poti sa scrii in materialul asta. sportklub, in perioada despre care vorbesti, ii avea invitati pe lobont (inainte de un ajax-fiorentina) sau Razvan Lucescu, atunci selectioner. amaritii erau in alta parte, lasau meciurile cu comentariul original