Eddie Howe, Zeul de pe „Dean Court”

Întotdeauna am ținut partea celor „mici”. Calitate nativă, perfecționată, probabil, de socialismul în care am crescut. Și acesta poate fi un motiv pentru care nu am prieteni bogați, ci doar oameni normali, înstăriți însă din punct de vedere moral, spiritual.
Asta cu admirația pentru cei așa zis „mici” s-a transferat și în pasiunea pentru sport, domeniu din care îmi câștig pâinea de aproape două decenii. Nimic nu m-a bucurat când eram copil mai mult decât triumful lui Nottingham Forest în Cupa Campionilor, prumul, cel din 1978. Și acum țin minte pe de rost echipa bețivului, dar inegalabilului Brian Clough. Trupa aia cu Peter Shilton, Viv Anderson, John McGovern, Kenny Burns, Tony Woodcock, John Robertson și Trevor Francis, ultimul transferat chiar înaintea finalei cu Malmö pentru suma record de un miliona de lire sterline! De fapt au fost 999.999 de lire! Ca să fenteze, cică, fiscul.

Brian-Clough_Rex_2174070b    nott

Am multe echipe „mici” pe care le admir. Bournemouth e una dintre ele. Și țin cu echipa asta nu de astă-vară, de când a promovat în Premier League, ci de când a preluat-o a doua oară nebunul de Eddie Howe, în 2012 parcă.
De fapt despre Eddie Howe voiam să vorbesc. A fost la momentul de început cel mai tânăr antrenor din The Football League.
Are 38 de ani, timp în care a îndesat în sacul vieții aventură după aventură, necaz după necaz, dar și realizări unice, pentru care e considerat Zeu pe „Dean Court”, stadionul lui Bournemouth, poate cel mai mic din istoria Premier League. Omul ăsta a făcut minuni. Păi, d-aia e Zeu! Doar ăștia, Zeii adică, fac minuni!
bourne
Când era jucător a fost răscumpărat de fanii lui Bournemouth. A avut mai multe accidentări decât toată Divizia A în ultimii doi ani!
Acesta a fost motivul pentru care s-a lăsat de fotbal. A rămas fără serviciu. A luat-o de la capăt.
Le-a mulțumit suporterilor atunci când aceștia plângeau de bucurie pentru că o vedeau pe Bournemouth în Premier League.
Are doi copii și litera „R” tatuată pe încheietura mâinii. „R” de la Rodney, un labrador, identic cu Laika mea, de care nu se despărțea o clipă la începutul carierei lui de antrenor.
Azi îl comentez pentru prima oară pe Eddie Howe. Și, sincer, am emoții!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *