Fetele lu’ tata. Episodul … fără număr

Fetele lu’ tata au reînceput să meargă la înot. De două şedinţe, Larisa înoată şi ea fără aripioare. E o victorie incredibilă pentru acestă fetiţă absolut extraordinară, dar uneori foarte defensivă, pe care sora ei geamănă, Alexandra, o caracterizează în câteva cuvinte: “Nu se pricepe la nimic!” Fetele lu’ tata cresc. La vară împlinesc 6 ani, iar apropierea de această vârstă le fascinează. Au probabil impresia că imediat după ce vor împlini 6 ani vor avea voie să-şi ia permis de conducere ori să locuiască singure! Nu ştiu.

Fetelor lu’ tata nu le mai plac poveştile obişnuite. Cel puţin nu când sunt cu mine. În locul Cenuşăresei ori a Albei ca Zăpada sau al nu ştiu cărui alt personaj, prinţesele mele îmi spun, atunci când mă prind, evident: “Tati, ne mai spui o poveste cu tine când erai mic?”. Şi le spun, ce să fac? Nu inventez, pentru că tatăl lor are tolba plină cu poveşti, una mai frumoasă ca alta, una mai inedită decât cealaltă, una mai neverosimilă ca alta.

Fetele lu’ tata au început să pună în ultima vreme întrebări dintre cele mai nebune. Odată m-au pus să le explic cum de le-am ales numele ce le poartă. Grea misie! Parol! Cu Alexandra a fost clar. Doamnei Anişoara i-a plăcut foarte mult numele Alexandru. Chiar zicea: “Dacă vom avea un băiat, îi spunem Alexandru!”. N-a fost să fie Alexandru, ci Alexandra, iar Alexandra mea e de multe ori chiar un Alexandru, adică un băiat în toată regula. Larisa e Larisa Antipova din “Doctor Zhivago”! Şi din acest motiv a trebuit să le povestesc într-o seară “Doctor Zivago”. Au fost extraordinar de încântate!

N-am crezut că voi ajunge vreodată în acest punct în relaţia mea cu ele. Ne trezim uneori vorbind ca nişte oameni mari, alteori ca nişte copii. Le plac mult mai mult însă rolurile de oameni maturi. Uneori sunt caraghioase. Alteori se descurcă. Mult mai bine decât mulţi oameni mari. Fetele lu’ tata pleacă mâine la Miercurea Ciuc. E ordin! Dacă ar fi după ele, ar rămâne acasă, iar sâmbătă ar merge cu tatăl lor la Ploieşti, la meci. Petrolul, echipa noastră, are meci cu Snagovul.

Apropo de Snagov. Pe vremuri, Snagovul era de două feluri: cu flitru şi fără! Noi ne luam de 2 lei cu flitru şi fumam în budă, la şcoală! Pe asta nu le-am povestit-o fetelor.

5 thoughts on “Fetele lu’ tata. Episodul … fără număr

  1. Asa spunea si tatal meu, cind povestea prietenilor despre mine si sora mea “fetele lui tata”si o spunea cu atita emotie si mindrie in glas ca si cum ar fi fost singurul tata de fete de pe Pamant.Cind povestesti atit de frumos despre fetele tale, parca il vad pe tata, totdeauna prezent linga noi sa ne fie bine, sa nu ne fie greu, istorisindu-ne tot felul de povestioare si sa stim ca exista acolo pentru noi.Sint convinsa ca si fetele tale te iubesc foarte mult si pentru asta trebuie sa fi foarte fericit, iubirea lor este sincera si curata.

  2. La 6 ani e o placere mare prin care am trecut si mare dor imi este. Apoi competitiile de inot si premiile castigate. Apoi cand incepe sa imite tatal la trambulina creste inima in tine. Dar vine repede 14 – 15 ani si cereri de cercei in nas sau tatuaje. La 16 ani nu mai are nevoie de tata ca le stie pe toate. Asa e ciclul.

Leave a Reply to fanaleex Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *