Am avut onoarea ieri, ca alături de colegul şi prietenul Cristi Petre, să trag cortina peste sezonul 2014-2015 din 1.Bundesliga.
Şi cum toate meciurile ultimei etape au început la aceeaşi oră, am întrerupt comentariul în mai multe rânduri ţinând la curent publicul cu “minutul şi scorul” din celelalte partide.
După Bayern – Mainz şi încă o jumătate de oră în care i-am urmărit pe băieţii lui Guardiola alergându-se pe teren pentru a-şi turna bere în cap, am părăsit “Allianz Arena” şi am pornit agale spre o altă arenă celebră, “Estadio do Rocar”, din “frumosul” cartier bucureştean Berceni, acolo unde prietenul Ione Preda, zis şi Johnny, auto-intitulatul preşedinte al singurului Fan Club Benfica Lisabona din Sud-Estul Europei, a pus-o de o petrecere pentru a celebra al 34-lea titlu adjudecat de vulturi.
Johnny a aranjat inclusiv vizionarea “live” a meciului Benfica – Maritimo de pe “Da Luz”, programat la ora 20.00, ora României. “Nu putem aştepta până la ora la care îl dă şi Digi Sport. La ora aia plecăm spre casă”, mi-a explicat Johnny prin telefon.
Chinuit de mai multă vreme de o hernie de disc, dar parcă în ultimele zile mai abitir ca niciodată, am vrut iniţial să-l tratez cu refuz pe amicul “benfichist”. Ionel s-a oferit însă să mă culeagă de pe drum, de la “Constantin Brânvoveanu”.
“Tati, avem şi un portughez adevărat”, se laudă Johnny în momentul în care dau să urc în maşina sa. “Nevasta lui, care e româncă, a răsfoit absolut întâmplător blogul tău, apoi a ajuns pe “Benfica Bucureşti”, pe “feisbuc”, şi aşa m-a contactat. Hai să ne grăbim, că masa e gata, începe şi meciul”.
Pe drum îmbrac tricoul cu Benfica, primit cadou de la Johnny în urmă cu aproape zece ani. Ca să nu îi dezamăgesc pe fanii “vuturilor” din cartierul Berceni. Aceştia din urmă, fanii, sunt prietenii lui Johnny, pe care i-am mai întâlnit în diverse ocazii. Inclusiv la celebra finală Benfica – Sevilla, de anul trecut de la Torino, când “blestemul lui Béla Guttmann” a lovit din nou necruţător gruparea lusitană!
La “Rocar”, sus la cantină, acolo unde acum 15 ani susţineam conferinţele în calitate de ofiţer de presă al grupării din “Drumul Găzarului”, sărbătorirea celui de-al 34-lea titlu din palmaresul Benficăi e în plină desfăşurare.
Aperitivul, unul uşor, constând în brânză de oaie adusă personal de nea Dinu, cioban din Pietroşani de Teleorman, e istorie. Toată lumea aşteaptă startul partidei de pe “Da Luz”, dar mai ales saramura de crap şi mielul de Teleorman la ceaun!
Johnny mă prezintă “portughezului adevărat”! E chiar adevărat! Omul, micuţ de statură, e fiert pe Benfica. Cum sunt eu cu Petrolul, doar că între noi şi mai ales între echipele noastre favorite sunt câteva “mici” diferenţe!
Ca să-l impresioneze pe portughez, câţiva bercenari dau impresia că trăiesc la intensitate maximă partida Benfica – Maritimo. Sau poate chiar o trăiesc.
Meciul de pe “Da Luz” e superb. Mă distrează feţele celor de la Benfica, jucători, antrenori, care s-au vopsit în fel şi chip înaintea acestui ultim meci de campionat.
Odată cu trecerea timpului, transpiraţia face ca feţele multor jucători să semene cu cele ale indienilor din filmele cu John Wayne.
La pauză vin saramura şi mielul la ceaun! Lumea uită brusc de meci, concentrându-se pe minunăţiile gătite jos, în curte! Golurile marcate pe “Da Luz”, inclusiv cele anulate aiurea de arbitri, animă atmosfera.
Partida se încheie în uralele fanilor din “frumosul” cartier Berceni. Johnny le arată tuturor mesajele primite de la Rui Costa şi Nuno Gomes, doi dintre prietenii săi!
Manifestările prilejuite de câştigarea celui de-al 34-lea titlu de către Benfica continuă cu câteva melodii populare tradiţionale interpretate de Floarea Calotă, Grigore Leşe şi de regretatul Liviu Vasilică. A fost însă un simplu foc de paie! Manelele revin la putere în Drumul Găzarului!
Cumpăr două kilograme de brânză de oaie de la nea Dinu ciobanul şi plec spre casă, spre Mexic. Agale, aşa cum am sosit.