Germania, tati!

Ennepetal

Pe vremuri, adică înainte de 1989, Germania însemna pentru cei mai mulţi dintre noi, aştia de dincoace de “Cortina de Fier”, “Hebrew”, adică “GrădinaEden”, cum îi spun evreii! Adica un loc de vis, fără griji, fără bătăi de cap.

Chiar dacă nimeni nu ştie ceva concret despre locul cu pricina. Doar zvonuri. Doar “harfe”. Se spune că acolo a e bine, dar nimic mai mult.

Tata, Dumnezeu să-l odihnească, se întreba ori de câte ori propaganda comunistă ne prezenta Occidentul în cele mai sumbre lumini: “De ce dracului nu emigrează niciun neamț în România ?!”.

Era o intrebare retorică. Tata ştia însă ce înseamnă Occidentul. Fusese plecat prin anii 70. Nu în Vest, ci în Magreb, unde, spre ruşinea noastră, era mai Occident decât în ​​România. În plus, tata asculta poveștile celor care avuseseră şansa să viziteze Vest-ul.

Tata a murit fără să vadă Occidentul. Ăla prezentat în cele mai sumbre lumini în emisiunile lui Virgil Tatomir de pe TVR-ul anilor 80.

L-am văzut în schimb eu. După Revoluţie. La vreo opt ani de la “schimbul valutar din decembrie 1989”. Sincer, am avut un șoc. Pe bune!

N-am crezut că oamenii pot trăi altfel decât noi. Noi, care aveam drept etalon Africa, America de Sud şi Coreea de Nord.

În noaptea asta, mai precis peste câteva ore, voi pleca în Germania. Aşa cum fac de vreo caţiva ani încoace,într-un fel de vacanță. Plec la Christian Clemens. Nu Fotbalistul Christian Clemens de la Mainz, ci la Christian, fratele meu.

Dacă ar mai fi trăit, tata mi-ar fi zis: “Te-ai ajuns, Paștele mă-tii de derbedeu!”.

Ne vom opri aproape de Nădlac, intr-un sat al cărui nume îmi scapă acum, la Marcel, prietenul meu şi al lui Christian. Marcel e un om extraordinar. Am să scriu aici pe blog despre el. Marcel e prea “personaj” ca să nu pomenesc despre el pe blogul meu.

Apoi, ne vom continua drumul spre Ennepetal, una dintre cele mai frumoase localităţi prin care am trecut în această viaţă.

Mă aşteaptă un total de 2.000 de kilometri! Deşi anumite persoane, absolvente de medicină, mi-au zis că sunt nebun, că în situaţia în care sunt n-ar trebui să pornesc la un asemenea drum, totuşi voi pleca. O viață avem, ce pana mea!

Mi-am luat ” fără plată” de la Eurosport, aşa că în următoarele săptămâni nu mă veți mai auzi decât eventual pe reluări!

Şi am să încerc să ţin un “Jurnal de Bord”, pe “feisbuc”. Grosul, însă, tot pe blog va fi!

Doamne ajută! Allahu Akbar!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *