Grecia – România. Pronosticul meu

grecia romania
Aş fi vrut să fiu în seara asta acolo, pe “Karaiskakis”, în primul rând ca să-mi fac meseria. Aşa cum mi-am făcut-o aproape 20 de ani.

Am însoţit naţionala României în multe deplasări în toată această perioadă. Am mers în acelaşi avion cu Hagi, cu Gică Popescu şi cu ceilalţi din generaţia lor, aia de-i zic unii “generaţia de aur”. Am fost după naţionala României şi cu trenul şi cu maşina, am făcut chiar şi autostopul.

Anul trecut am fost la Atena. Ca de obicei în ultimii mulţi ani, pe banii mei. Acum, pauză… “Nu mai e bani”, vorba unui vecin din Mexic. Dar parcă, ce, mereu au fost bani? Categoric, nu, dar merita să faci un efort pentru echipa naţională. De fapt, pentru spiritul acela de echipă naţională.

M-aş număra probabil printre ultimii oameni din ţara asta care ar putea fi judecaţi pentru lipsă de naţionalism. Pentru că, până la urmă, despre asta e vorba atunci când discutăm despre echipa naţională, nu neapărat despre naţionala de fotbal.

Hai, că am devenit demagog! De modă veche, chiar!

Dar, până la urmă, despre ce dracului vorbesc eu aici? Vorbesc despre un sentiment care a fost exclus de multă vreme din lista obligatorie a celor care evoluează sau fac ceva pentru România.

Habar nu am ce se va întâmpla în seara asta la Atena. Oricum nu contează ceea ce cred sau ceea ce simt eu.

Zilele trecute pregăteam, alături de bunul meu prieten Christian Clemens, meciul Germania – Irlanda. Echipe sub 21 de ani. Partida comentată vineri seară la Eurosport. După ce ne-am terminat treaba, l-am ascultat pe Christian vreo două ore vorbindu-mi despre fotbalul juvenil german. Despre piramida aia construită de nemţi cu multă migală, cu bani mulţi, dar mai ales cu … cu naţionalism, cred că ăsta e cuvântul.

Ai dracului nemţi! Mă întreb uneori unde va ajunge fotbalul românesc. Încă e loc de mai rău, asta e clar. Să ne uităm doar la vecini. La unguri, la bulgari.

Habar nu am ce se va întâmpla în seara asta pe “Karaiskaki”. Dacă m-aş fi priceput, aş fi fost un bun parior. Eu n-am însă curaj să pariez nici măcar pe meciuri în reluare!

Anul trecut, la Atena, cei mai mulţi dintre “naţionalişti” vedeau un galop de sănătate al naţionalei lui Piţurcă. A fost taman invers. Aceiaşi oameni au râs de greci la Mondiale, deşi ai noştri erau în vacanţă. Iar “pârnăile” ale de greci, dacă aveau puţină şansă, jucau sfert de finală.

Şi acum simt, aşa, un optimism fără acoperire. Jucătorii naţionalei României, citesc, îşi negociază deja calificarea. Fără să fi jucat vreun meci. Superb!

Am totuşi tupeu să fac un pariu pentru meciul din seara asta. Pe o bere că nimeni nu va veni la meci! Că stadionul va fi gol!

PS: Meciul Grrecia – România va putea fi urmărit în seara asta LIVE la Pam Pam, un fel de “Karaiskakis” în variantă bucureşteană!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *