Inca mai exista traditii…

Avertisment: Multi dintre voi vor spune ca sunt nebun din pricina acestei postari. Imi asum insa riscurile!

Ca un conservator autodeclarat ce sint, ca un nationalist si iubitor de traditie, ma preocupa, in limita timpului bine-nteles, absolut tot ceea ce e legat de obiceiurile acestui popor. Si, ca mine, sunt sigur ca mai sunt inca destui in tara asta. Sufar cind vad cum, in ultimii ani, vintul schimbarii a lovit in viata noastra cotidiana, rascolind si ravasind tot si de peste tot. Din pivnita traditiei si pina la mansarda improvizatiilor din anii comunismului nimic nu a ramas neatins. Si atunci cum naiba sa nu reactionezi cind inca vezi ca anumite evenimente strins legate de viata acestei natii, fie ea si o nenorocita de inmormintare, se desfasoara dupa un ritual vechi, la care batrinii satului, cei care inca mai traiesc, tin extraordinar. Acum doua saptamini am fost la inmormintarea matusii mele, sora tatei si, in acelasi timp, nasa mea de botez. La Valea Calugareasca, acolo unde mi-am irosit adolescenta si mi-am pus sanatatea in pricol intr-o stupida viata de navetist romantic. Dupa o gramada de inmormintari de care am avut parte in ultimii 11 ani, am privit putin detasat, chiar daca afectat (chiar e posibila o asemenea combinatie, nici eu n-am crezut), funeraliile matusii. Si va spun sincer, a fost un adevarat spectacol, pus in scena de batrinele satului, apropiatele matusii. De la bocit si pina la luminarea inminata preotului, totul a stat sub semnul punctualitatii si a organizarii unui ritual care, ne place sau nu, ne-a insotit de-a lungul existentei noastre ca oameni din cele mai vechi timpuri. Sunt sigur ca odata cu trecerea timpului toate aceste se vor simplifica. Nici macar nasterea nu va mai fi ceva senzational, dara mite moartea cuiva. Pacat…

One thought on “Inca mai exista traditii…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *