Jurnal de Bord! Serbia, Croaţia!

În postul anterior, povesteam despre o sticlă de whisky. Un Techer’s, ieftin, cumpărat de la Brăila. A ajuns în Croaţia! INCREDIBIL!!! Am început sticla aseară, la Beograda, cum, zic sârbii!

Am plecat spre Croaţia. Ieri dimineaţă. Doamna Anişoara a făcut rezervare astă-iarnă. Nici nu m-a întrebat. Doar am fost informat! Bute nu se bătuse nici măcar cu Magee! Aşa că nici măcar lupta cu Mendy n-am s-o văd, deşi e în România. Asta e, ne întoarcem fix pe 10, chiar de ziua, mea, când tot doamna Anişoara a cumpărat bilete la Bon Jovi. A zis că-s cadou. I-am zis că nu mă omor… Sper să o aduc în timp util, să n-am scandal.
Aşadar, ieri dimineaţa am plecat spre Croaţia, spre Trogir. De fapt, vis a vis de Trogir, pe o insulă, nici nu mai contează. Rămânem consecvenţi. Fără litoral românesc!!! M-am tot uitat pe forumuri, ca să culeg cât mai multe informaţii. Despre Croaţia, bine-nţeles. Croaţia, o ţară pentru care am o uşoară antipatie. Istoria, bat-o vina, dar mai ales războiul din fosta Iugoslavie şi sentimentele mele pro-sârbe.
Deşi concediul era, aşa cum am mai spus, planificat încă din iarnă, am fost la un pas de a declara forfait, cum zic sportivii, din motive mai mult decât obiective. Neamurile de la Ciuc ale doamnei Anişoara, adică soacră-mea şi socră-miu, au sărit imediat, să mă înlocuiască! Ţeapă, însă! Am plecat, deşi inclusiv doamna Anişoara ar fi vrut probabil să mă ştie acasă, în Sălăjan, bând sticla de whisky, cumpărată la Brăila, acum câteva săptămâni, în Turul României.
Rebel fără cauză, ca James Dean sau, mai nou, ca Adrian Mutu, nu am cedat, aşa că îmi însoţesc fetele!
Am zis că dacă tot batem drumul până în Croaţia, măcar să mai vedem ceva pe lângă coasta dalmată. Aşa că am avut ideea să venim la Plitvinice, o rezervaţie naturală despre care am citit pe forumuri. Am plecat spre Belgrad, însă după ce în prealabil m-am consultat cu Cristi Pompieru, unicul şofer rămas la Evz după ultimele epurări. Cristi tocmai ce s-a întors dintr-o delegaţie în fosta Iugoslavie, aşa că mi-a fost de folos.
Aproape de graniţă, am rugat-o pe doamna Anişoara să caute adresa de Beograd pe GPS-ul împrumutat de la sora ei, Cristina. Stupoare, însă, GPS-ul era setat doar pentru România!!!!!!! O treabă a avut şi doamna Anişoara şi a făcut-o praf. Ne-am oprit în Severin, să luăm un GPS, asta după ce am luat pulsul tehnicii la Filiaşi! Noroc cu un  băiat de la Auchanul din Severin, care ne-a zis: Serbia nu e pe GPS!”. De ce? Am întrebat? Nimeni nu a ştiut să-mi răspundă… Şi uite aşa am plecat spre Beograd şi spre Croaţia fără GPS, fără hărţi!
Şi am nimerit. La Beograd am ajuns seara. Am luat o garsonieră, de pe net.A fost OK. 60 de euro. Fetele lu’ tata au ţinut să viziteze Biserica Sfântul Sava, una dintre cele mai mari din Europa. Era 12 noaptea şi Larisa şi Alexandra alergau prin centrul Belgradului. Şi, Doamne, câte terase am văzut în Belgrad! Şi ce fete!
Dimineaţă am plecat spre Croaţia. Ne era teamnă să întrebăm despre drumul spre Zagreb, având în vedere adversitatea sârbilor faţă de croaţi şi invers. Am ratat autostrada, dar până la urmă am reuşit să ieşim cu bine. În prealabil, am văzut Ministerul de Interne sîrb, bombardat de americani în timpul războiului din fosta Iugoslavie.
Era să uit! Am ieşit din ţară pe la Porţile de Fier. Am mers pe malul Dunării, pe la sârbi. ULUITOR! O privelişte ca în poveşti. Merită să dai o fugă doar pentru peisaj. Nu te costă nimic.
Revin! Croaţia ne-a întâmpinat cu o ploaie torenţială. La ieşirea din Serbia, am luat un CD cu Toşe Proeski, unul dintre favoriţii mei. Un puşti, un macedonean, care a murit la 24 de ani într-un accident petrecut, culmea, în Croaţia. Tose a fost una dintre cele mai mari voci pe care le-a dat fosta Iugoslavie vreodată.
E incredibil să constaţi, ca român, ce infrastructură au pus la punct fostele republici iugoslave. Iar noi ne bucurăm că am inaugurat pasajul Basarab. Îmi e ruşine că sunt român uneori, deşi, vorba prietenului Cătălin Cârnu, sunt un naţionalist prin excelenţă! Poliţia nu te stresează. Mai mult, în Beograd, un miliţian de stradă ne-a explicat în limba engleză cum să ajungem la autostradă!
Era să uit! După ce a cumpărat o hartă imediat ce am intrat în Croaţia, doamna Anişoara a uitat-o în prima cârciumă în care am intrat. Aşa că ne-am descurcat fără hartă!!!
Suntem la Plitvicka jezera, o rezervaţie naturală, despre care am citit pe forumuri. Ne-am cazat la o pensiune. E OK. Am ieşit la o plimbare. E o linişte extraordinară, iar peisajul unul de vis. Fetele au văzut pentru prima oară în viaţa lor licurici în exerciţiul funcţiunii!!! O mulţime! Spectacol total. Doamna Anişoara, cred, tot prima oară. Eu, cred, a doua oară…
Ne-a prins ploaia. Una mocănească. Ne-a udat până la piele, dar nimeni nu s-a plâns. Nici măcar doamna Anişoara, femeie pretenţioasă! Am luat masa pe terasa camerei. Roşii, castraveţi şi brânză de la Falaştoaca, de la ţară, de la Steliana. Şi whisky de la Brăila!!! Fumul de la încălzirile centrale, pe lemne, te înnebunesc de plăcere. Plouă. Fetele dorm de mult. Doamna Anişoara la fel. Eu, ca de obicei, stau. N-am mai scris de mult pe blog. Ce dracului să scriu când toată ziua sunt la muncă. Stau 10-12 ore pe online, ce chef să mai am acasă?
Am să ţin proaspăt acest jurnal. Nu va fi uşor, dar mi-am promis că îl voi ţine! Vă pupă, tata! Netul merge incredibil la Plitvicka. Atât de bine că de multe ori mi-o ia înainte!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *