Jurnal de călătorie. Drumul spre Thassos

grecia 1 20140630_184214 grecia 220140630_201730

N-am bătut toba despre plecarea asta a mea, cu fetele. Doar câţiva apropiaţi ştiau. În primul rând pentru că nu prea dispuneam de resurse! “O fac până la urmă, ce mama mă-sii”, mi-am zis. Entuziasmul fetelor mi-a dat aripi. Am strâns din … (era să zic o prostie!) şi am reuşit să pun de o parte ceva bănuţi. “Tati, îţi dau maşina mea să te duci cu ea, mai ales că va fi şi ziua fetelor”, mi-a zis fratele Cipic.

În cele din urmă planetele s-au aliniat într-un mod fericit pentru mine şi pentru fete şi am plecat.

Mihnea Radu, fost coleg cu mine la România Liberă pe vremuri şi cu care am rămas apropiat, m-a făcut traseul, mi-a dat o mulţime de sfaturi. N-a fost însă singurul.

El mi-a zis să o iau pe Makaza, noul punct de frontieră dintre Bulgaria şi Grecia. Cică e mai scurt, mai de-a dreptul cum se zice. Am studiat problema şi am zis să o iau pe acolo. Adică să abandonez traseul clasic pe Sofia – Kulata – Salonic – Kavala.

N-am reuşit să dorm înaintea plecării. Ca de obicei! La 3.30 dimineaţă am încărcat maşina şi m-am îndreptat spre Sălăjan, să preiau fetele. Nici ele nu dormiseră! Aveau să o facă după doar câţiva kilometri însă.

Am trecut repede vama în Bulgaria. Vameşii nu mi-au cerut nici măcar hârtia aia de la notar fără de care, teoretic, nu poţi să ieşi cu copiii din ţară, nici procura pentru maşină. Un vameş bulgar a zăbovit puţin întrebându-mă ce model de Mercedes-Benz e ăsta! S-a arătat impresionat până când i-am spus că are tracţiune pe faţă. Deşi credeam că-l voi da pe spate cu acest amănunt, bulgarul meu a zis (ştia româneşte bine) că nu-l mai interesează. “Cum, Mercedes cu tracţiune pe faţă? Atunci nu mai îmi place!”, a zis el.

La ieşire din vamă m-am oprit să iau vignetă de Bulgaria. Zeci de maşini cu numere de România erau oprite. M-am întovărăşit cu nişte ploieşteni (patru maşini), care mi-au mărturisit că şi ei vor să “atace” Makaza în premieră. “Mă ţin şi eu după voi”, le-am zis.

Totul a mers perfect până pe “Şipca”, cel mai înalt punct al traseului nostru, când n-am putut să depăşesc două “TIR”-uri (de fapt n-am vrut să risc) şi i-am pierdut. “Tati, ce facem acum? Cum mai ajungem?”. m-a întrebat speriată Alexandra, care se trezise între timp.

“O să fie bine, tati. Am notat traseul. O să ajungem”, i-am răspuns. Am scos o foaie pe care Mihnea îmi notase toate localităţile şi, cu mici ezitări, am ajuns la Makaza!!!

Coadă de maşini ca pe vremuri la benzină. Grecii însă, băieţi, s-au mişcat repede.

Ne-am rătăcit prin Komotini, în drumul spre autostrada de Kavala. După vreo patru cinci tentative nereuşite (sfaturile grecilor erau contradictorii!) am evadat! Mai aveam o piatră de încercare: ieşirea din autostradă spre Chrisoupoli. Era gata să o ratăm! Aşa am ajuns la Keramoti, unde un feribot tocmai încărca pasageri şi maşini pentru Thassos!

26 de euro la casă şi sus pe vas! “Thassos, venim”, au strigat fetele. N-a fost greu să găsim Limenaria. Studio Chrissi, unde ne-am cazat, a fost mai greu de găsit. Am trecut pe lângă vilă de vreo două ori.

Prima impresie? Una nasoală. “Am luat ţeapă”, îmi zic. Acum, după două zile, mă felicit pentru alegerea făcută!

E linişte, nu e în staţiune şi e aproape de o plajă superbă. Doar nişte copii de bulgari ne deranjează după-amiază. Vila lor, care e gard în gard cu a noastră, are piscină, iar graurii ăştia stau pe piscină ore în şir. Se bat, se înjură!

Am cărat câteva kilograme de carne pentru un eventual grătar. Avem şi grătar aici! Cred însă că am s-o arunc. Fetele mănâncă puţin, iar pe căldura asta nici mie nu îmi arde de cârnaţi sau de friptură de porc!

Aseară, la sugestia altui prieten bun, Dan Ionescu de Olteniţa (!), am mers la o tavernă, “Stelakis”, foarte aproape de casa noastră. “Tati, vrem calamar şi creveţi”, mi-au zis fetele. N-am putut să le tratez cu refuz, aşa că am mers. A fost super!

Peste două zile, fetele lui tata schimbă pentru prima oară în viaţa lor prefixul! Fac 10 ani. Şi voi fi alături de ele. Nu ştiu ce va fi peste 10 ani, aşa că mă bucur că acest eveniment îl vom petrece împreună.

Cam acestea ar fi de spus după două zile de Thassos. Primesc sute de sfaturi, pe “feisbuc”, pe sms, pe mail, fetele au chiar un ghid al insulei, cu destinaţiile cele mai tari, aşa că nu ne plictisim.

Mâine, de exemplu, am zis să mergem într-un sat din centru insulei Thassos. Theologos se numeşte. Cică arhitectura modernă n-a ajuns acolo În plus, oamenii zic că se mănâncă cel mai bun miel şi cel mai bun ied la proţap!

Mâine noapte, după ce fetele mele se vor putea lăuda că au făcut 10 ani, voi reveni cu o nouă poveste. Chiar despre ele!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *