Jurnal de călătorie. Înapoi în “Paradis”!

last day 5 last day 6

Sunt suspect de optimist şi incredibil de vesel cu mai puţin de 24 de ore înainte de a porni îndărăt, în România. Şi cred că simt asta pentru prima oară în viaţa mea. E un paradox, pe care nu îl înţeleg.

Altădată, cât mi-ar fi fost de greu pe alte meleaguri, revenirea în România îmi producea dureri de cap şi o stare generală ciudată, greu de descris în cuvinte.

Habar nu am ce se întâmplă acum.

Mă simt de parcă aş fi plecat din ţară de cel puţin un an. Am impresia că am îndesat un an de stat în Germania în doar două săptămâni. Poate asta să fie o explicaţie a stării bizare care m-a năpădit.

Poate şi faptul că am mai îmbătrânit (în fiecare an cu câte un an!) clarifică situaţia. Poate şi faptul că încă o dată i-am regăsit pe cei din Germania sănătoşi şi la locul lor. Poate pentru că mi-am ştiut fetele şi prietenii “abandonaţi” în ţară cumva în siguranţă. Poate…

A fost de departe cea mai frumoasă vacanţă petrecută în Germania de când bântui pe aceste meleaguri. Confortul psihic pe care îl redescopăr de fiecare dată în cadrul familiei mele de aici, de la Enneptal, e unic, decisiv, dumnezeiesc. N-am cum să le mulţumesc în cuvinte acestor oameni.

Apoi, s-au legat multe, de fapt s-au înşirat, aşa, ca mărgelele pe aţă. Evenimente, simple întâlniri, vizite.

Nu e niciun secret: iubesc Germania. Sau, mai bine aş spune: respect Germania. E mai bine aşa, din … respect pentru România, ţara în care m-am născut. Mi s-a şi spus de către cei de aici, din Germania: “Într-o viaţă anterioară, ai trăit aici”! Respect această ţară pentru ceea ce a fost, pentru ceea ce este.

Pentru ceea ce va fi?! Aici e o problemă. Dacă mă refer la viitorul apropiat, răspunsul e afirmativ. Nu ştiu însă ce va fi în viitorul care urmează celui apropiat şi asta pentru că în acel viitor eu nu voi mai exista.

Iubesc acest cuvânt, RESPECT, un cuvânt care, din nefericire, a dispărut din limba română.

last day 2 last day 7

Pe RESPECT se bazează toată societatea germană şi, în general, orice societate spre care tânjim.

Sunt multe de spus despre ceea ce înseamnă RESPECT-ul la nemţi. Sunt multe, foarte multe.

Sunt la fel de multe de spus despre implicaţiile dispariţiei RESPECT-ului în societatea românească. Cuvîntul ăsta e la fel de vast ca şi Universul. Când noi, românii, îl vom redescoperi, acasă, în România, atunci vom putea spera. Până atunci, însă, nu văd nimic la orizont. Doar o Fata Morgana, care aleargă, ca întotdeauna, către Vest.

Am cules multe din această călătorie. Din păcate, am rămas în urmă cu şirul poveştilor pe blogul meu drag.

N-am scris niciun cuvânt despre Finala UEFA Champions League de la Berlin, n-am scris încă nimic despre Berlin, nimic despre Ennepetal, “Cartierul meu general”!

N-am scris încă niciun cuvânt despre Michael (foto ceva mai jos!), cel mai nou prieten pe care mi l-am făcut sub soare, un refugiat din Eritrea, ţară despre care am constatat că ştiu mai multe decât credeam.

last day 3 last day 4

Am atâtea subiecte, încât mi-a trecut în cap, pentru o fracţiune de secundă, ideea de a scrie o carte. “O carte de călătorie”. Asta şi la sugestia multor prieteni, cărora le răspund de fiecare dată la fel: “Tati, a scrie o carte e un lucru mare, nu o nimicnicie”. Iar replica vine la fel de rapid: “Dar nu vezi că toată lumea scrie, toţi îşi lansează cărţi?”. Nu mai răspund, ce rost ar avea. Respect prea mult scrisul.

Am să relatez pe blog sau într-o carte (!) despre cele trăite în cele două săptămâni de Germania şi dincolo de ele.

Îmi e dor de fete. De fetele mele. De motanul Tommy. Tommy Dobre. De acei câţiva prieteni care îmi poartă de grijă 24 de ore din 24! Îmi e dor de Mexic. Îmi e dor de toţi şi de toate.

Mă întorc acasă cu dorinţa de a rămâne acelaşi om, de a ţine la distanţă de Universul meu faptele şi oamenii răi, politicul, demagogia, ipocrizia şi minciuna.

Mâine dimineaţă, cu noaptea-n cap, demarăm spre România. Înapoi în “Paradis”!

“Paradisul” numit România!

last day 1 last day 8

Explicaţia ultimelor două fotografii: ultima bere şi ultimul “grillen” în Germania, tati!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *