Jurnal de călătorie. Thassos, tati! Ce mi-a plăcut şi ce nu mi-a plăcut!

thassos 11 thassos 12
E clar, îmbătrânesc! Suport din ce în ce mai greu drumurile lungi cu maşina. Chit că în Thassos am fost cu un superb Mercedes-Benz CLA, primit pentru această vacanţă, nu de la Mercedes-Benz, ci de la fratele Cipic.

Şi, cu toate acestea, tot nu voi renunţa la astfel de drumeţii. Îţi mănâncă mult timp, dar eşti, până la urmă, la mâna ta.

Hai, că am luat-o pe arătură! Revin la Thassos.

A fost prima mea incursiune în insula despre care auzisem atât de multe. Atât de multe lucruri frumoase. Şi, într-adevăr, Thassos-ul e o destinaţie ce merită bifată.

Un loc nu neapărat unic, dar, cu siguranţă, unul aparte. Un loc vizitat de foarte mulţi români, sătui probabil de mizeria care persistă pe litoralul românesc, de serviciile proaste, de marea aia fără noimă, fără identitate.

Am întâlnit foarte mulţi români, unii veniţi, ca şi mine, pentru prima oară pe insulă, alţii pentru care Thassos e a doua lor casă. Pe drumurile din Thassos m-am simţit ca în România, cu diferenţa că, acolo, pe şoselele din insulă, mitocanii lipseau, mitocani pe care i-am reîntâlnit la revenirea în ţară, imediat ce am trecut Dunărea, la Giurgiu…

Ce mi-a plăcut în Thassos?

Oamenii în primul rând. Atât grecii, localnicii, cât şi românii. Aceştia din urmă îmbracă parcă alte hăinuţe odată ce părăsesc spaţiul mioritic. Sau poate greşesc. Poate sunt oamenii ăia de care sunt mândru, aici, la mine acasă. Poate!

În urmă cu mai mulţi ani, dezamăgit de litoralul Mării Negre (cel de la noi!), am promis că nu voi mai călca vreodată acolo, decât pentru cel mult câteva ore şi doar în situaţii de urgenţă. Şi, în mare, m-am ţinut de cuvânt. Nu merită să-ţi iroseşti banii câştigaţi cu trudă într-un an şi mai ales timpul atât de preţios într-o “oază” a nesimţirii, a incompetenţei, a hoţiei.

Ce mi-a mai plăcut în Thassos?

Marea, care e cu adevărat mare! Am văzut copii, inclusiv fetele mele, dar şi oameni în toată firea, care nu se mai săturau de mare! Stăteau cu orele în apă, cu capul la fund, ca nişte răţuşte în căutarea hranei, privind în adâncuri la bancurile de peşti, la acea lume pe care până acum câţiva ani o ştiam doar de la Teleenciclopedia.

Mâncarea?!

Fetele mele nu vor mai mânca probabil fructe de mare în următoarele luni! S-au înfruptat din toate. Şi n-am avut probleme! Nici ele, nici eu!

E mai greu când nu ştii ce să comanzi, dar în Thassos mulţi patroni de taverne s-au orientat, afişându-şi ofertele inclusiv în limba română sau, pur şi simplu, angajând personal de la noi, care “te agaţă” politicos direct din stradă.

thassos 13 thassos 14

Preţurile sunt aproape peste tot aceleaşi, adică aproximativ 8-10 euro o porţie, fie calamar, caracatiţă, sardine sau mai ştiu eu ce. Peştele e puţin mai scump, dar nu ai să vezi că cineva încearcă să te păcălească.

“Tati, de ce la noi nu e ca aici, în Thassos, sau ca prin alte părţi pe unde am umblat?”, mă întrebau fetele atunci când patronul tavernei la care mâncam le aducea din partea casei desert, iar mie cine ştie ce trăznaie. “Tati, oamenii ăştia din asta trăiesc. Dacă nu se poartă frumos îşi pierd clienţii. Şi, în plus, asta fac de sute de ani: comerţ şi turism”, le-am răspuns.

Hai să trecem la câteva sfaturi utile! În fiecare staţiune există taverne, dar şi “buticuri” ori supermarket-uri, de unde îţi poţi cumpăra câte ceva.

La terasă, la tavernă, o bere, Mythos evident (!), costă de la 3 euro în sus. O apă aproximativ un euro. Depinde de mărimea sticlei. În magazin, acelaşi Mythos poate fi achiziţionat cu doar 1-1,20 euro. Direct de la frigider!

Ce am vizitat?

Atât înainte de a ajunge în Thassos, cât şi după ce am debarcat în insulă, am primit o mulţime de sfaturi cu privirile la modul în care aş putea să-mi omor timpul liber.

Îmi place să mă plimb. În general. Dar la mare e altceva.

Îmi place să am o plajă în apropiere, ca să nu fiu nevoit să folosesc maşina. Ceea ce s-a şi întâmplat. La doar câteva sute de metri de Studio Crissi, unde am locuit, se află plaja Tripiti. Încăpătoare, Tripiti mi s-a părut ideală. Nu intri lin în apă, ba dimpotrivă, dar ceea ce îţi oferă plaja asta e ceva de vis. Nu spun unic!

Am fost la Aliki, cedând insistenţelor unor prieteni! Plaja Aliki e la vreo 25 de km de Limenaria, pe coasta de Est a insulei. E un golf superb, cu o plajă mică însă. Dar merită văzută. Am stat o zi acolo.

O plajă similară am descoperit chiar lângă noi, lângă Tripiti. Se numeşte Atspas. E la Skala Maries. Tot acolo, lângă Atspas, mai e un golf, unde Alexis, prietenul gazdei noastre, Anna, are chiar o tavernă. Locul e unul de vis, cu clădiri vechi, cu o plajă minisculă, dar niciodată aglomerată. Poţi lua masa chiar pe plajă!

thassos 15 20140630_184214

În drumurile noastre am descoperit fel de fel de locuri unde puteai face plajă, unde puteai înota. Şi unde nu zăreai decât o pereche în căutarea liniştii.

Am fost la Theologos, un sat în interiorul insulei, nu pe ţărm, la 10 km de Pothos. Şi, în ciuda avertismentelor prietenului Dan Ionescu de la Olteniţa, am mâncat la taverna lui Augusto Fantastico! Sunt acolo, în Theologos, câteva taverne unde poţi mânca miel sau ied la proţap, la aproximativ 20 de euro kilogramul! O porţie, 250 de grame, cu tot cu garnitură, e undeva la 8-10 euro. Plus că la Augusto poţi asculta LIVE muzică grecească. Nu îl asculţi chiar pe Mikis Theodorakis, dar îţi poţi delecta auzul şi sufletul cu muzica lui.

Am fost inclusiv la un târg săptămânal, la Prinos. Am vrut să văd cum e. Nu m-a impresionat însă, dar l-am bifat!

M-am întors de câteva zile. Câteva dintre gânduri încă îmi mai sunt acolo, în Thassos. Aşa fac eu pe unde mă duc, îmi las câteva gânduri. Şi nu le mai chem acasă. Uneori, când îmi e greu, interacţionez cu ele şi mă încarc pozitiv. Am asemenea gânduri şi în Liban, şi la Londra, şi în munţii Austriei, şi la Budapesta, şi în Noua Zeelandă. Mai peste tot pe unde mi-au umblat paşii.

Sfatul meu?

Mergeţi în Thassos. Merită. Şi nu fiţi zgârciţi! Când baţi drumul până acolo, merită să guşti din toate. Şi din cele care costă, dar şi din cele care nu costă bani, ci doar puţină atenţie, puţină relaxare!

Era să uit! Ce nu mi-a plăcut în Thassos?

Mi-au plăcut atât de multe acolo, încât… E ca într-o relaţie. Îmi place să descopăr calităţile cuiva şi nu defectele. Iar când descoperi la celălalt plăcerea de a iubi viaţa, de a încerca mereu să facă lucrurile bine, atunci chiar şi defectele devin calităţi!

PS: Sunt mulţi români îndrăgostiţi iremediabil de Thassos, care au iniţiat forumuri, au construit site-uri, pagini pe “feisbuc” despre frumoasa insulă grecească.
Unul dintre ei e prietenul Adrian Dan Drăgan, zis Şoricelul!
Aici e munca lui şi dragostea lui pentru Thassos:
http://www.forumthassos.ro/
https://www.facebook.com/forumthassos

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *