20160229_105950

Jurnal de căţel. Gianluca

Tati Adi vorbeşte de minute bune la telefon. Cred că la celălalt capăt al firului e mătuşa Lea, sora lui cea mare. Un fel de a spune soră mai mare, că Lea e mai mică decât Tati Adi cu şapte ani. Lea e în schimb mai mare decât Gianluca, cealaltă soră a lor, de aceea spun că e mare.

Nu înţeleg mare lucru din discuţia lor telefonică, asta şi pentru că Tati Adi mai mult ascultă. De fapt, doar ascultă. Din când în când spune un “Da” sau un “Doamne fereşte”. Gata, a închis telefonul. Tati Adi nu zice nimic. E schimbat la faţă şi e, în acelaşi timp, foarte trist. S-a aşezat pe prispă, locul său preferat. Are privirea tulbure, se uită aiurea şi trage cu sete dintr-o ţigară. Apoi dispare în casă.

Iese îmbrăcat, aşa, ca de plecare. Are rucsacul în spate. Nici nu mă bagă în seamă, iar asta mă supără cel mai tare. Dincolo de poartă îl aud că vorbeşte cu unchiul Bogdan, vecinul nostru, unul dintre oamenii care au grijă de mine când Tati Adi nu e acasă. Vorbesc despre mine.

De câteva zile, Tati Adi pleacă dimineaţa, devreme, foarte devreme, şi vine noaptea, târziu, după miezul nopţii. Nu vorbeşte. Se aşează pe prispă, fumează şi stă aşa minute-n şir. Apoi se bagă în casă. Ieri s-a îmbrăcat în negru. Azi la fel. Şi e nebărbierit. Şi slăbit. Din când în când vorbeşte la telefon, dar iarăşi nu înţeleg mare lucru din discuţiile pe care le are.

Unchiul Bogdan şi Sorin, şi acesta din urmă tot vecin cu noi, îmi dau de mâncare, mă duc la plimbare. Nici măcar cei doi nu îmi dau vreo explicaţie. Am impresia chiar că habar nu au de ceea ce se întâmplă.

Nu îmi foame. Stau la poartă cât e ziua de lungă şi-l aştept. Pe el, pe Tati Adi. Iar el apare, aşa cum v-am zis, atunci când tot cartierul doarme. Îi simt paşii de departe. Deschide poarta, iar eu sar, aşa cum fac mereu, ca un cangur, de bucuria revederii. Nici măcar nu mă salută… Are aceeaşi privire tristă. Se aşează pe prispă, fumează, vorbeşte la telefon, chiar dacă ora e târzie, apoi, a doua zi de dimineaţă o ia din loc. Nici măcar pe laptop nu a mai intrat. Am mai scris eu, din când în când, în jurnalul meu, dar nu apuc să postez, pentru că nu mă descurc.

Stau pe bitumul din faţa porţii. E cald, foarte cald, deşi e aproape miezul nopţii. Aud paşi. Ciulesc urechile. Nu e Tati Adi.
Deşi nu văd, pentru că poarta e din lemn, de sus până jos, să ştiţi că întotdeauna ghicesc cine trece. Am învăţat paşii tuturor vecinilor. Acum, de exemplu, tocmai trece vecinul de la numărul “46”. E curtea aia cu gard galben. Dumnezeu ştie de unde se întoarce la ora asta.

Pe unde umblă Tati Adi?
Aud ceva. Nu sunt paşi, ci torsul unui motor. Îl recunosc şi pe acesta. Îl aud deseori la noi la poartă. E maşina lui “Ochi Frumoşi”, dar ştiu că Tati Adi a venit, pentru că, de două zile, “Ochi Frumoşi” i-a împrumutat maşina. Am auzit eu când i-a spus: “Fă-ţi treaba cu ea. Cât ai nevoie”.
De data asta, Tati Adi mă mângâie pe cap, dar tot nu zice nimic. Are multe bagaje.
Se aşează pe prispă şi îşi aprinde o ţigară. Încă una, şi încă una. Mă bag la picioarele lui. Şi, aşa, ca din senin, Tati Adi începe să-mi povestească despre sora lui mai mică, Gianluca, de la Ploieşti, pe care nu o ştiu. N-am văzut-o niciodată. De fapt, nu o cheamă aşa, ci Raluca. Şi Andreea. Când era mică, Raluca nu îşi putea pronunţa corect numele. Spunea “Laluca”, iar Tati Adi i-a spus Gianluca, de la prenumele unui fotbalist, Gianluca şi nu mai ştiu cum. Şi Gianluca i-a rămas numele! Gianluca e mai mică decât Tati Adi cu 17 ani! Aflu că Gianluca a rămas fără părinţi devreme, dar că fraţii ei, trei la număr, printre care şi Tati Adi, au avut grijă de ea. Uneori prea mult. Şi, în timp ce povesteşte, Tati Adi oftează. Povesteşte, dar în acelaşi timp pune fel de fel de întrebări. La unele găseşte răspunsuri, la altele nu.

De cinci minute, Tati Adi tace. S-a oprit cu povestirile despre Gianluca, sora sa. Ridic privirea întrebătoare către el. Tati Adi se uită la mine şi-mi zice: “Gianluca a murit, tati… Azi am înmormântat-o… Avea doar 31 de ani…”.

2 thoughts on “Jurnal de căţel. Gianluca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *