Jurnal de ghetou. 13 mai 2014

“Tanti, Stanca, ce dracului e acolo, jos, în stradă?”, o întreb pe vecina mea, în timp ce încerc să mă trezesc.

Mi-am făcut o cafea tare şi am ieşit pe balconaşul de la celălalt capăt al holului, acolo unde e locul obişnuit de fumat. “Unde vecine? Ce să fie? Pata aia? Apă, ce să fie?”, răspunde tanti Stanca.

Mă uit lung la pata aia enormă, cât harta Rusiei de mare, şi pe care maşinile care trec o fac şi mai mare. Dârele se întind în tot cartierul. “Nu e apă, tanti. Ăla e ulei. Ai dracului, şi-au schimbat ăştia uleiul la maşină în mijlocul străzii”, zic. Nu că ar fi ceva anormal în Mexic.

Tanti Stanca pleacă. E convinsă că pata aia e apă, aşa cum eu o ţin pe a mea. De câteva zile, tanti Stanca n-are stare. Anunţă-n stânga şi-n dreapta că pleacă la ţară. Deja plecarea ei e un eveniment în Mexic. În fiecare primăvară şi toamnă, Stanca pleacă la ţară. Şi de fiecare dată asta reprezintă un eveniment.

Am impresia că se duce până Noua Zeelandă sau în Canada, atâta caz face de plecarea asta. Destinaţia Stancăi e însă doar la vreo 90 de km de Bucureşti, undeva în Teleorman!

“O să ajung şi la ţară dacă mă ajută bunul Dumnezeu, pupa-l-aş”, zice ea. Asta-i vorba ei: “Bunul Dumnezeu, pupa-l-aş”! M-a omorât cu plecarea asta.

Misterul petei de ulei de pe strada noastră mi-l dăzvăluie Nicu, băiatul Frusinei. “Vecine, vezi bolovanii ăia doi de-i pun copiii ăştia când joacă fotbal? Ăia, aşa! A trecut unul azi dimineaţă cu un Opel şi l-a luat pe dedesubt. Şi-a spart baia de ulei”, povesteşte Nicu. Unde-i tanti Stanca să-i spun că am avut dreptate!

Îmi rezolv ceva treburi prin casă şi dau o fugă la Auchan, să-i iau ceva lui Tommy. Cum timpul nu mă presează, îmi iau ochelarii şi îmi propun să intru la Humanitas. Poate şi cumpăr ceva. Dacă nu, atunci măcar mai răsfoiesc ceva cărţi.

Carti

Îmi cade în mână “Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări”, o carte a lui Lucian Boia. Ce bine scrie omul ăsta! N-am bani însă să o cumpăr. Aşa că o citesc preţ de vreo oră. Dacă vin aici încă de vreo două-trei ori nu mai e nevoie să o cumpăr!

Găsesc şi “Doctor Zhivago”, a lui Pasternak. E doar vreo 25 de lei. Nici de asta n-am bani. Uite că a apărut şi “Peripeţiile bravului soldat Švejk”, a lui Jaroslav Hašek. Am citit cartea asta de vreo cinci ori. Şi aş mai fi citit-o, dar am împrumutat volumul 1 de vreo doi ani şi nu l-am mai văzut de atunci. Mă bate gândul că, dacă tot a apărut într-un singur volum de data asta, să o cumpăr şi să-l sun pe cel la care am împrumutat volumul 1 să i-l dau şi pe 2!

După mai bine de o oră, constat că Polirom face reduceri “drastice”! Cărţile costă 10 lei! “Eşti nebun?”, zic în gând.

Şi după alte 30 de minute de stat pe acolo, plec acasă cu cinci cărţi, achitate eroic cu ajutorul unui card de cumpărături!

Aşadar, cumpărăturile de azi:
1. “Îngerul de gips” – Nicolae Breban
2. “Alexandru Tatos – Pagini de Jurnal”
3. “Calea spre credinţă – Memorii” – Regina Noor, soţia Regelui Hussei al Iordaniei
4. “Doamna secretar de stat” – Madeleine Albright
5. “Simfonia Lupului” – Marius Daniel Popescu

Pe ultima o căutam de mult, la sugestia prietenului Andrei Crăciun. Autorul “Simfoniei” a fost subiect în Evz acum şase ani, în timpul Campionatului European de fotbal din Austria şi Elveţia. Marius Daniel Popescu era şofer pe un autobuz în Lausanne! Andrei Crăciun s-a dus, l-a căutat şi a scris despre el. “Tati, cumpără cartea. E de senzaţie”, mi-a zis Andrei.

Am plecat cu sacoşa plină de cărţi de la Auchan, făcându-mi loc printre cumpărătorii ce ţineau în mâine “plase” doldora de haleală şi alte lucruri inutile.

“Vecine? Ce-ai cumpărat de la Auchan?”, mă întreabă o vecină. “Cărţi, tanti, cărţi”, îi răspund. Se uită, aşa, lung la mine şi nu mai zice nimic.

Între timp, le-am răsfoit pe toate, le-am citit, la cele care au, prefaţele. Să vede când îmi fac timp să le şi citesc.

Biblioteca mea din Mexic începe să semene a bibliotecă. Acum doi ani, când am luat-o de la “zero”, aveam doar vreo 20. De atunci tot cumpăr. Mai şi citesc. Am încheiat anul 2013 cumpărând “Jurnalul fericirii” chiar pe 31 decembrie. L-am început tot cu o carte, nu mai ştiu care.

Mă pregătesc de o vizită la nivel înalt în Mexic în seara asta. Sunt anunţate două personalităţi! Revin cu amănunte la noapte!

One thought on “Jurnal de ghetou. 13 mai 2014

Leave a Reply to Poveştile Mele Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *