Jurnal de ghetou. A trecut şi Crăciunul! 29 decembrie 2013

Sincer, mă cam plictisesc. Azi, duminică, 29 decembrie, e ultima zi liberă din 2013. De mâine, “back in business”! Am pregătite câteva materiale, aşa că nu îmi fac mari griji. Ascult Bob Dylan. Am început cu melodie, “Mr. Tambourine Man”, din 1964. Nici măcar nu eram născut! Am aprins o lumânare şi am pornit maşina de spălat. E ultima pe 2013.
E linişte în Mexic. Lambada, aşa cum au botezat-o consătenii mei, o ţigancă handicapată de prin împrejurimile Mexicului, caută prin gunoaie. Îşi cară cu mândrie sacul de rafie în care bagă laolaltă peturi şi alte lucruri de care unii s-au descotorosit atunci când au decis să se înnoiască de Crăciun. Lambada e o fată tânără, chiar frumoasă. Nu vorbeşte, ci doar scoate din când în când sunete ciudate. Se leagănă tot timpul şi n-are stare. Cred că d-aia i-au zis oamenii Lambada. Într-o zi, ţigănuşii de la blocul de vizavi, nişte draci împieliţaţi, i-au luat sacul şi au fugit cu el. Când a ieşit din tomberonul în care se afundase în căutare de comori, Lambada mea n-a gustat farsa. A început să ţipe şi să ceară ajutor. Pe limba ei, fireşte. Mi-a fost milă de ea, dar n-am avut cu ce să o ajut. Într-un final, Lambada şi-a recuperat sacul şi a plecat mai departe legănându-se şi gângurind ceva confuz.
A trecut şi Crăciunul ăsta. Şi câtă pregătire, câte emoţii, câţi bani cheltuiţi, câtă energie irosită! Maria-Alexandra şi Ana-Larisa, fetele mele, au dorit să întâmpine Naşterea Domnului, dar şi pe Moş Crăciun, în Mexic. “Tati, ştii ce îşi doreşte Tommy de Crăciun? Îşi doreşte să petreacă alături de familie, adică de noi toţi, în Mexic”, mi-a zis Larisa. Aşa că fetele mi-au mai făcut o bucurie! Tommy Dobre e superbul nostru British Short Hair Blue, pe care nu-l mai văzusem de luni bune. Tommy a crescut în Sălăjan, pe laptopul meu. Are acum doi ani şi jumătate. Avem o relaţie specială. Cel puţin aşa îmi place să cred. E una dintre cele mai cuminţi feline pe care le-am văzut în viaţa mea. Motanul ăsta de viţă nobilă n-a stricat ceva în viaţa lui. E pur şi simplu un lord!
Preţ de câteva ore după mutarea sa în Mexic, Tommy a fost agitat din cale afară. A miorlăit, a inspectat casa ca un veritabil ofiţer de securitate, a scos limba, iar, într-un final, s-a liniştit. Şi-a găsit două locuri unde-şi petrece majoritatea timpului, pe fereastră şi pe bufetul de la aşa zisa bucătărie. Mă urmăreşte peste tot. Simt că i-a fost dor de mine. Ce, numai nouă, oamenilor, să ne fie dor? Ce, animalele n-au sentimente? Eu cred că au.
Fetele lui tata s-au simţit bine în Mexic. Atât de bine încât mi-au dat stingerea în fiecare noapte după ora 1.00! Am vorbit, am citit, ne-am uitat la filme, la documentare, am făcut politică, filozofie. Acum sunt în Secuime. Tommy, în schimb, a rămas. Aşa că nu mai sunt singur.
Număr paşii până la balconaşul unde-mi beau cafeaua în fiecare dimineaţă. Sunt fix 49. Pe fanta dintre cele două scări ale blocului privesc cotidianul. Sacoşe pline, pe care scrie Auchan, cărucioare cu peturi, oameni grăbiţi, saci, copii obraznici, sticle sparte, gunoaie, Lambada.
Adineauri m-am urcat pe cântar. Sunt mai uşor decât acum câteva zile. Incredibil! Multe dintre bucatele gătite la soră-mea Lea, în Drumul Taberei, au fost mutate în casolete şi plasate strategic în congelator. Am păstrat o parte din caltaboşul cumpărat de la măcelăria prietenilor Piri şi Mitică şi preparat în Drumul Taberei. E pentru Cipic, care acum face plajă, undeva, departe!
Răsfoiesc “feisbucul”. Dau “like”-uri, comentez, urez de bine. Mai acord prietenii din lunga listă de aşteptare. Înainte de a da “confirm” mă uit peste profilul persoanei, mai ales când nu o cunosc. Îi dau “like” unui tip. Văd că avem vreo 37 de “mutuali”. La vreo 10 minute, tipul mă inoportunează: “Bună, ce faci?”. Chiar a scris cu virgulă! Îl salut şi îi răspund că încerc să scriu ceva. Îmi zice ceva, de această dată folosind o binecunoscută prescurtăre de pe “feisbuc”, şi apoi, brusc, mă întreabă: “Eşti gay?”. O secundă am tăcut, dar apoi mi-am revenit! “Nu! De ce?”, spun. “Întrebam să ştiu cu cn vb”, zice el, după care linişte! Ce îţi e şi cu “feisbucul” ăsta.
Hai, v-am pupat pe toţi! La mulţi ani!
PS: Să fie clar, nu sunt gay! Iubesc mult prea mult femeia!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *