Taximetriştii care mă iau noaptea de la Eurosport ca să mă “înturneze la domiţiliu”, vorba lui nea Nae Ipingescu din “O noapte furtunoasă” de Caragiale, răsuflă uşuraţi ori de câte ori le comunic destinaţia. “Vezi mă ce e viaţa asta. După o cursă de 5 lei, acum merg la Poarta 4”, îi spune şoferul maşinii unui prieten cu care vorbea la telefon în momentul în care m-a preluat din “Ernest Djuvara numărul 30”.
Mă aşteptam să continue discuţia, aşa cum fac mulţi, dar, spre surprinderea mea, îl expediază repede pe amic şi demarează o discuţie banală cu mine.
Şi, ca mulţi dintre taximetriştii cu care îmi fac veacul în nopţile bucureştene, omul meu începe să se plângă. De tariful mic, de viaţă, de tot.
Dau ca de obicei 20 de lei, deşi cursa face 16. Atât a arătat în seara asta aparatul de taxare.
“Balaurii” din bloc sunt treji! Stau unul peste altul pe balconaşul de la capătul holului, unde fumează, beau vin şi sparg seminţe. “Să trăieşti vecine”, mă salută la unison. “Cum a fost meciul? Noi l-am urmărit pe internet. Am văzut că a fost haos”, mă abordează junii din Mexic.
Bag un tutun alături de ei, după care mă retrag în celulă. Tommy mă ceartă pentru faptul că iar am ajuns târziu acasă. Îi trece însă supărarea şi se gudură ca un copil.
Sunt mai obosit decât Jérôme Gondorf, Dominik Stroh-Engel, Marcel Heller şi Aytaç Sulu, băieţii ăia de la Darmstadt, care au reuşit în seara asta una dintre cele mai spectaculoase reveniri din istoria fotbalului german.
Prietenul Florin Codescu, omul care m-a sunat înaintea meciului ca să aibă confirmarea victoriei fără dubii a Arminiei Bielefeld, mă înjură probabil la ora asta. Cine naiba ar fi pariat însă pe Darmstadt după ce, în tur, Arminia bătea în deplasare cu 3-1? Dracul!
D’aia nu mă mai interesează fotbalul nostru. De când m-am retras din presă, meciurile Petrolului au fost singurele din Liga I la care m-am uitat. Ce să văd?
Navighez pe “feisbuc”. Aşa, ca să mă mai pun la punct cu noutăţile din alte domenii.
Gândul îmi fuge însă tot la meciul Arminia – Darmstadt. Doamne ce meci am avut! Ceea ce a realizat Darmstadt e de domeniul fantasticului. Sau al normalului, mai degrabă, într-o societate ce nu e perfectă, dar tinde spre lucruri omeneşti.
De azi sunt fanul lui Darmstadt. E o modalitate decentă de a răspunde celor petrecute azi la Bielefeld. Voi fi suporterul lui Darmstadt, aşa cum voi fi şi al lui Paderborn, echipă care săptămâna trecută şi-a câştigat, în premieră, dreptul de a evolua în 1.Bundesliga.
Aşadar, pe lângă Petrolul şi Borussia Dortmund, voi mai avea două echipe de suflet! Doamne, ce suflet mare am! De fapt, încăpător.
E ora 2.00! E deja marţi. Peste două ore şi jumătate, prietenul Cătălin Cîrnu vine în Mexic! Vine să mă preia pentru a merge împreună la pescuit!
Până acum n-am avut timp să onorez invitaţiile de acest gen. Eram prea ocupat. Acum am. Timp, de asta vorbeam. Auzi, Adi Dobre merge la pescuit!
Mâine seară vă voi povesti cum a fost.