Jurnal de ghetou. Hristos S-a Înălţat!

a oua

Au trecut două zile de când m-am întors de la Lisabona. Încă sunt capiu. După atâtea nopţi nedormite e greu să revin la fusul orar al Europei de Est.

Prima noapte de la revenirea din Portugalia mi-o petrec alături de bunul meu prieten Sorin Breazu, în Mexic. Bem bere nefiltrată şi ne uităm la două filme cu tematică sportivă: “Argentina 1978” şi “Spania 1982”. Sunt turneele finale cele mai dragi mie. Mi le amintesc meci cu meci. Sorin e în extaz. “Tati, ce fotbal se juca, incredibil. Şi uite-te la fotbalişti! Păi ăia aveau fizic de fotbalişti adevăraţi. Erau oameni”, concluzionează Sorin.

M-am revăzut cu fetele. De două ori până acum. Le-am povestit despre peripeţiile mele din ultimele zile. Aseară am bătut mingea cu Alexandra pe iarba proaspăt tunsă din IOR. “Tati, eu sunt majoretă”, mi-a zis Larisa, scuzându-se astfel că nu face parte din echipă. Aşa e ea. Nu e atrasă de fotbal. Şi nici de alte sporturi în afara gimnasticii.

În schimb Alexandra e fantastică. A venit echipată în tricoul Petrolului, primit anul trecut de la Moş Nicolae. Pe spate are scris “Hamza”! L-a îndrăgit ea pe fostul golgheter al “lupilor”, despre care susţine că ar fi mai bun decât Mutu. Şi n-o contrazic.

Copilul ăsta are un talent ieşit din comun. Şi o ambiţie pe măsură. Sunt convins că s-ar descurca la orice sport. Mai bine de jumătate de oră se joacă singură cu mingea, încercând să o ţină pe picior de cât mai multe ori. Mingea, primită de mine la o mocăciune acum vreo doi ani, e grea. Prea grea. Chiar şi eu am probleme atunci când o lovesc. Alexandra îmi zice mereu: “Tati, vreau să merg din nou la fotbal. Sau la baschet. Sau la alt sport, nu ştiu”. N-am însă nicio putere.

Când aude că trebuie să mergem spre casă, spre Sălăjan, se întristează brusc. Se aşează pe minge, îşi pune capul între mâini şi meditează. Nu joacă teatru, o cunosc prea bine.

hamza

Azi am dus fetele la şcoală. Iar la 12.00 merg să le iau. La 13.30, fetele lui tata au examen la limba engleză, undeva în Tineretului, fără legătură cu şcoala. Apoi venim în Mexic. Să facem temele pentru mâine, dar mai ales să înroşim ouă. Azi e Înălţarea! Ce frumos sună!

Era cât pe ce să uit de Sărbătoarea asta. Noroc cu vecinele mele, care ieri roboteau prin celulele lor. “Vecine, dacă vreţi să spălaţi, să o faceţi azi. Mîine e Sărbătoare! E Înălţarea”, îmi zice tanti Frusina, nevasta lui nea Florian.

Am trecut adineauri pe la Auchan. Spre surprinderea mea, am găsit vopsea de ouă. Aşa că azi înroşim ouă. Ouă de ţară!

Hristos S-a Înălţat!

One thought on “Jurnal de ghetou. Hristos S-a Înălţat!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *