Jurnal de ghetou. Ce vreau de la 2014.

Fetele au fost în Mexic de Crăciun. Aşa au vrut ele. Apoi, de Revelion, s-au dus în Secuime. De fapt, au fost duse. În fiecare seară cât au fost aici, în Mexic, am vrut să scriu despre ele. Am preferat însă să le privesc cum dorm. Aşa, ore în şir. Şi tot nu m-am săturat.
I-am mulţumit bunului Dumnezeu pentru cadoul făcut şi am încercat să mă bucur de el cât mai mult. L-au adus cu ele, pentru prima oară, şi pe Tommy. Tommy Dobre, motanul crescut de noi în Sălăjan.
Din 30 decembrie am intrat în pâine. Am muncit până acum două zile fără întrerupere.
Era să uit! În noaptea dintre ani, în lipsă de altceva, am ieşit în stradă. Am mers la Casa Poporului. Focul de artificii a fost superb. M-am întors în Mexic, unde e la fel de superb! Vecinii mei şi-au terminat proviziile, iar acum chiţăie. După o cafea, după o ţigară, după 10 lei.
Am reuşit să-mi plătesc întreţinerea.
Cipic s-a întors din Hawaii! Mi-a adus o cămaşă înflorată, magneţi de pe unde s-a plimbat, inclusiv de la Alcatraz, din San Francisco, şi multe, multe amintiri.
De când s-a întors, ne vedem în fiecare seară. Mai puţin miercuri, când e de gardă. Bem şi povestim. Vineri seară am avut companie! Pe unul dintre cei mai buni jurnalişti pe juridic din România şi pe unul dintre cei mai corecţi miliţieni, pardon, poliţişti, din spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic! Nu dăm nume, persoane importante! S-a discutat, s-a jucat table, s-a mâncat, s-a fumat, s-a băut. Atât de mult, încât, la un moment dat, în timp ce eu pierdeam la table în faţa lui Cipic o partidă în care am condus cu 2-0, între ceilalţi doi s-a iscat o dispută verbală la care au fost martori, sunt convins, toţi locuitorii din Pantelimon. Au fost dezbătute “probleme grave”, cum ar fi “gerul arctic” anticipat cică de ruşi de prin octombrie, dar tratat la mişto de întreaga planetă, şi arestarea lui Adrian Năstase care, în opinia uneia dintre părţi, are conotaţii religioase! Că d’aia l-au condamnat ăştia taman de Bobotează. Ca argumente la acest ultim punct a fost adus “cazul soţilor Ceauşescu”, mătrăşiţi în ziua de Crăciun a anului de graţie 1989.
“Tati, ce face Talisker-ul!”, a comentat Cipic,foarte calm, în timp ce dădea un “şase-şase” cu care încheia “an-fanfar” partida.
Am continuat şi în 2014 să stau departe de ştirile de la TV. Aşa cum stau de câţiva ani buni. Îmi iau informaţiile din online. Mai aud una-alta la redacţie sau pe balconaşul de la capătul holului, din Mexic, unde-mi beau cafea de dimineaţă sau fumez câte o ţigară seara. Tanti Stanca, vecina mea, văduvă, a cărei singură distracţie e televizorul, îmi face rezumatul ştirilor de fiecare dată. Sărăcuţa nu reţine însă decât crimele abominabile care fac deliciul redacţiilor de ştiri, accidentele rutiere şi informaţiile despre gigi becali. La acest ultim subiect, tanti Stanca oftează.
Când am trecut pragul lui 2014, mi-am pus o dorinţă. Una singură. Îmi doresc o schimbare, oricare ar fi ea. Prea a fost monoton 2013. Monoton, un fel de a zice, totuşi. A fost de căcat. Cred că ăsta e termenul ideal pentru ce a însemnat 2013 pentru mine. Aşa că îmi doresc o schimbare! Ştiu, toţi ne dorim o schimbare! Tocmai d’aia votez schimbarea! De fapt, am votat-o deja!

One thought on “Jurnal de ghetou. Ce vreau de la 2014.

  1. Draga Adi, La Multi Ani tie si fetelor cu toata dragostea ! Va doresc sanatate si bucurii, mai putine griji si sa dea Dumnezeu ca schimbarea dorita sa se realizeze! Ma gandesc cu drag la tine si la fete. Nana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *