La Beirut, birjar!

E trecut de 12 noaptea. Azi de fapt e mâine. Nici nu cred că voi dormi. Ce rost mai are? La Magic FM cântă A-HA. La 6 dimineaţă avem avionul spre Istanbul. Asta înseamnă că la 4 jumate să fim în aeroport. Hainele aşteaptă să fie băgate în geantă. N-am “troler” cum au şmecherii, aşa că voi apela tot la bătrâna mea geantă, primită pe vremea când eram ofiţer de presă al Rocar.
“Paşaportul, asigurarea medicală, biletul de avion”, repet într-una. “Chiloţi, tricouri, pantaloni, şosete, cămăşi”, continui.
N-am somn, e clar. Niciodată n-am somn înaintea unei plecări importante.  Frică de avion nu mai am de mult. E pur şi simplu emoţia aia, a plecării în necunoscut. Liban! Mâine, adică azi, voi fi acolo. Nu îmi vine să cred.
Mi-am pus un şpriţ. Era să uit! În ultimele zece zile am dat jos 5 (CINCI) kilograme! E ceva. Sper să nu le pun înapoi la Beirut.
Aşa cum v-am promis, voi încerca să ţin un jurnal de bord. Aceasta e prima filă.
Am scris şi în Evz despre această aventură (http://www.evz.ro/detalii/stiri/Jurnalitii-romni-pleac-mine-la-Olimpiada-Internaional-Media-1006299.html). Vă pup!

One thought on “La Beirut, birjar!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *