Liepaja. Despre Liepaja

„Vezi cum bate vântul? Bate tot anul. Câteodată mai încet, dar tot bate. Se spune că pe aici, pe la noi, la Liepaja, intră vântul în Europa”, spune Zane. Tânăra din faţa mea, slabă şi deşirată, dar plăcută, care îmi aminteşte brusc de Sandy Bell, personajul de desene animate, începe să-mi povestească despre viaţa de leton, de cetăţean ex-sovietic şi de proaspăt înregimentat în UE, în acelaşi timp. „Cred că şi la voi este aceaşi situaţie, doar am avut destine asemănătoare”, zice noua mea prietenă. „Uşor, uşor ne revenim. Suntem liberi şi asta e cel mai important. Pentru tineri e uneori greu. Mulţi pleacă la Riga, în capitală, unde salariile sunt mai mari. Aleg firmele mari, care plătesc mai bine. Alţii aleg să plece în străinătate. În Irlanda, de exemplu, sunt mulţi letoni. Eu am rămas în Liepaja. E frumos, curat şi e oraşul meu. Chiar dacă bătrânii vorbesc ruseşte, chiar dacă bate vântul şi chiar dacă toate astea îţi amintesc uneori de trecut”.

O pornesc prin Liepaja. Tocmai s-a oprit ploaia. Una torenţială. Străzile sunt curate de parcă cineva le-ar fi spălat cu detergent. Oamenii, îmbrăcaţi decent, vorbesc între ei. Nu urlă unul la altul ca pe malurile Dâmboviţei şi nici nu îşi bat copiii pe stradă. La Liepaja, la meciurile celor de la Metalurgs, pe stadion sau la patinoar, copiii sunt mai numeroşi decât adulţii. Nu contează vârsta. Acolo, în tribună, ei învaţă să-şi iubească simbolurile, nu să înjure sau să spargă seminţe. Mă uit după gunoaie, după câini vagabonzi, ascult, doar-doar voi auzi o manea, o înjurătură. Nimic. Pe lângă mine trec două fete, blonde şi cu piciorele interminabile. Mă lasă fără suflare. Întorc privirea după cele două frumuseţi baltice şi constat că sunt singurul bărbat care se zgâieşte şi e la un pas să-şi rupă gâtul ca un militar ce tocmai a depus jurământul şi bifează prima învoire. Mai văd câteva. Ale noastre sunt totuşi mai frumoase, dar letoncele au un aer, aşa, aparte. Un autobuz pleacă din staţie într-un nor de fum albastru. Nu e singura rablă care poluează Liepaja. Sunt o grămadă. Îi facem şi la maşini. Românul nu se zgârceşte când vine vorba de autoturism. Face foamea, dar are maşină. Las în urmă centrul. Aprind două lumânări la una dintre cele trei imense biserici din Liepaja şi aleg să merg cu vântul în faţă. Sigur ajung la mare. Casele, multe îmbrăcate în lemn, sunt curate, cochete şi nu ies din arhitectura generală. Ici, colo, câte una derăpănată şi părăsită aşteaptă salvarea de la vreun rechin imobiliar. Aflu de la Zane că un apartament costă în jur de 30.000-35.000 de euro. E adevărat, nu în centrul oraşului. Nu văd însă blocuri. Doar case. Aproape de stadion, dau cu ochii de două blocuri, mici, cu patru etaje. Aud că cele mai multe dintre blocuri au fost construite de ruşi în zona industrială a oraşului. Tocmai de aceea, Liepaja are, în cea mai mare parte a sa, alura cartierului Primăverii. Iar parcul de lângă stadion de un verde nebun, care se întinde pe mai multe hectare, e absolut fantastic. Ca în poveşti. La marginea nordică a parcului, după două dune de nisip între care letonii fac plajă, fiind feriţi de vânt, apare marea. Gravă şi frumoasă în acelaşi timp. Plaja, lată de vreo 70-80 de metri, e netedă ca-n palmă, iar nisipul e fin ca zahărul pudră de pe gogoşi. Dacă vrei să înoţi, trebuie să mergi prin apa, suspect de puţin sărată, cam 300 de metri. Şi apa tot nu-ţi trece de brâu. „Şi dacă vreau să mă înec, cum fac?”, întreb. „Mergi un kilometru!”, vine şi răspunsul. Pentru prima oară în viaţă văd un apus de soare în mare! Şi îi mulţumesc bunului Dumnezeu că mi-a oferit acest prilej.

Liepaja e frumoasă, curată, modestă şi cuminte. Parcă ar fi femeia perfectă de care ne îndrăgostim adesea fără să o descoperim vreodată cu adevărat. Liepaja are un trecut întunecat şi un viitor imprevizibil. „E ca la voi”, îmi spune Zane. Zâmbesc. Nu vreau să o dezamăgesc. La noi e altfel. Mult mai diferit. La noi, cei 7 ani de acasă au fost înlocuiţi cu un curs obligatoriu de şmecheri.

One thought on “Liepaja. Despre Liepaja

Leave a Reply to mariusfrancisc Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *