M-am săturat de înmormântări

M-am săturat de înmormântări. Când aud “Veşnica Pomenire” îmi vine să o iau la fugă. Am îngropat atât de mulţi apropiaţi în ultimii ani, încât, glumind, am zis de multe ori că îmi fac firmă de consultanţă în acest domeniu. Când aud că a murit cutărică, ori cutărică, credeţi-mă, am deja textul.

Întotdeauna am zis că atunci când se prăpădeşte cineva, pentru noi, ăştia de avem privilegiul de a trăi în continuare, e o lecţie de viaţă, un semnal de alarmă. Un avertisment. Ceva de genul: “Fiţi oameni până nu e prea târziu”. Bunul Dumnezeu îmi e martor că m-am chinuit să devin mai bun de fiecare dată când am trăit un astfel de eveniment. Nu ştiu dacă am şi reuşit, dar, lasând modestia la o parte, chiar m-am straduit.

Aseară am fost cu fetele la Decathlon, în Militari. Mi-au spus că s-au plictisit de ăsta din Pallady, că e prea mic, că alea-alea. Am bătut tot Bucureştiul, de la Est la Vest, ca să ajungem acolo, dar ce nu fac eu pentru fete?
Pentru unul ca mine, care circulă non-stop cu Metroul, o călătorie la suprafaţă e o adevarată aventură. Mitocania din trafic, nesimţirea pietonilor, a agenţilor de circulaţie sunt doar câteva ingredientele unui spectacol cenuşiu, care, din păcate, se desfaşoară zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă în Bucureşti.

Ne întoarcem acasă. Fetele sunt mârâite. Oboseală, răceala care le-a împiedicat să meargă la şcoală azi, evenimentele din ultimele zile? Din toate câte puţin. Nu m-am hotărât dacă voi merge mâine la Boldeşti, la înmormântare.
M-am săturat de înmormântări…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *