MA-RA-DO-NA

Am urmărit cu inima cât un purice desfăşurarea meciului Uruguay – Argentina, de azi noapte. Pe net. Fără imagini. Mai întâi am văzut doar echipele. Apoi schimbările şi cartonaşele galben. Apoi un “roşu” şi un gol cât o calificare.

M-am bucurat în primul rând pentru nebunul de Maradona. Ar fi fost păcat că una dintre cele mai frumoase echipe din lume să nu fie prezentă în Africa de Sud. Până la urmă a ajuns. Nici nu mai contează cum. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat cu Maradona, dacă Argentina nu s-ar fi calificat.

Maradona nu e un mare antrenor. Nici măcar un selecţioner mediocru nu e. Maradona are însă pe cineva, acolo, sus, care îl iubeşte. Al dracului de mult. Iartă-mă, Doamne! Cineva care i-a spus în ultimele două meciuri, cu Peru şi Uruguay, cum să mute pentru victorie. Cu Palermo şi cu Bolatti.

Cu două meciuri înainte de finalul preliminariilor, puţini erau aceia care mai credeau în calificarea directă a Argentinei lui Maradona la Mondiale. Tăvălit de o mare parte a presei de la Buenos Aires, chiar şi în ziua meciului de pe “Centenario” din Montevideo, Maradona a explodat la finalul meciului cu Uruguay. I-a înjurat pe ziarişti până s-a plictisit şi a dedicat calificarea familiei şi poporului argentinian. Şi, pe cuvânt, dacă nu l-am înţeles.

2 thoughts on “MA-RA-DO-NA

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *