neamt

Mănăstirile din Neamț. Episodul 1

Puteam pleca la mare. Era prima opțiune a fetelor. Așa sunt copiii. Nu doar cei din ziua de azi. Așa eram și noi, chiar dacă aveam infinit mai puține opțiuni decât au cei mici din ziua de azi. Mici?! La 13 ani, fetele mele nu mai sunt mici. Vorbesc despre lucruri pe care eu le-am descoperit mult mai târziu. Aș vrea să cred că asta ni se datorează și nouă, părinților.
Tocmai de aceea am ales să schimbăm puțin macazaul în vara asta. Oricum nu aveam bani de Thassos, de Kuşadası, de Budva ori Trogir. Nici măcar de Albena!
„Tati, aveți deja 13 ani, iar amintirile din acest moment vă rămân pentru tot restul vieții. În plus, puțină istorie în plus nu strică. Și mai ales religie, nu aia de e opțională la școală și la care voi nu mergeți”, le-am spus într-o seară fetelor.

A doua zi am început să mă documentez, să fac trasee, să fac calcule. Mi-am zis că oricare ar fi traseul de urmat, e obligatoriu să începem cu Agapia. Pentru că am o datorie față de Mănăstirea Agapia. În vara anului 1989, cu doar câteva luni înainte ca orânduirea să fie schimbată în România, m-am lipit de o excursie în nordul Moldovei. Eram student. Tabăra de bază a fosta stabilită la Ilișești, în Suceava. Iar de acolo porneam în fiecare dimineață spre comorile din zonă. Timp de o săptămână. Ultima escală, în ultima zi, a fost la Agapia. Nu am mai intrat. Eram sătul parcă de aceleași peisaje, de aceleași imagini. Prea multă cultură religioasă pentru un tânăr care nu fusese dus la biserică de multe ori până la vârsta aia. La întoarcere am aflat că interiorul Mănăstirii Agapia a fost pictat de marele Nicolae Grigorescu. Îmi venea să crăp de necaz… Am promis atunci că mă voi întoarce.

Mi-au trebuit aproape 30 de ani ca să revin la Agapia.
Am ales o pensiune micuță, afacere de familie, din localitate. De pe „booking”. „Pensiunea Alina”, două „margarete”. Frumoasă în poze, mai frumoasă în realitate. Am plecat spre Agapia într-o dimineață de miercuri. Am luat fetele din drum și am pornit spre Neamț. Până la destinație am traversat județele Dâmbovița, Prahova, Buzău, Vrancea, Bacău și, firește, Neamț. A fost o călătorie lungă, obositoare, dar plăcută, în timpul căreia fetele m-au bombardat cu mii de întrebări, semn că s-au maturizat (!), dar, cel mai important, nu s-au plictisit.

Am avut câte o povestioară, cu subsemnatul în rol principal, pentru aproape fiecare localitate prin care treceam. Le-am mai spus de asemenea, fără umbră de regret însă, că am devenit călător mult mai târziu decât au devenit ele. Înainte de 1989 era greu să călătorești. Excursia din 1989, de care am amintit la început, a fost un dar de la Dumnezeu.

agapia 1    neamt 5

Am ajuns la Agapia puțin după prânz. La Pensiunea Alina ne-a întâmpinat gazda, „patroana” (!), tanti Rodica, cea care a lăsat treburile casnice (făcea bulion alături de mama sa în vârstă de peste 80 de ani) ca să ne ureze de bun venit. Am lăsat bocceluțele în cameră și am pornit spre Humulești, să-l vizităm pe Nică a lui Ștefan a Petrei, personaj drag nouă, tuturor. „Domnu’ Adi, lăsați Agapia și Văratecul pentru la sfârșit, că doar sunt aici, la noi”, ne spusese tanti Rodica.

Casa memorială Ion Creangă din Humulești! E un obiectiv greu de redat în cuvinte, în ciuda modestiei sale. „În afara acoperișului, schimbat, pentru că nu mai ținea, și a faptului că în fiecare an completăm pridvorul cu lut, restul e neschimbat, ca în vremea copilăriei lui Creangă”, ne spune una dintre gazde, care apoi începe să ne citeze din „Amintiri din copilărie”. Fetele se uită cu gura căscată al el. La fel și eu!

Plecăm apoi spre Cetatea Neamțului, aflată tot în Târgu Neamț. Refăcută în ultimii ani cu fonduri venite din străinătate, Cetatea Neamțului e absolut fascinantă. Un capitol important din istoria Moldovei și a României. Nu ai timp să citești tot ceea ce scrie pe pereții din interior. Din păcate, pentru un străin, totul se rezumă la privit. Niciun cuvânt în engleză sau altă limbă de circulație internațională. Era să uit, de jos, din parcare, până sus la Cetate, drumul e destul de dificil de parcurs, din cauza pantei. Pentru noi nu a fost însă o problemă. Am făcut chiar câteva sprinturi, la finalul cărora, firește, Larisa și Alexandra au fost declarate învingătoare.

neamt 2    neamt 4

După ce am studiat traseul făcut acasă, dar și după discuțiile cu localnicii extrem de ospitalieri, am pornit spre Mănăstirea Neamțului, despre care se spune că ar fi cea mai veche din toată zona Moldovei. Nu e departe de Târgu Neamț. „Mănăstirea este atestată documentar din 1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind până în veacul al XII-lea”, scrie pe wikipedia. Impresionant!
Ne oprim și la rezervația de zimbrii, aflată în drum, aproape de mănăstire, dar aflăm că programul tocmai s-a încheiat, așa că lăsăm pe a doua zi întâlnirea cu „bizonul european”.

neamt 3

Pentru cei care au probleme la capitolele credință sau religie le recomand să înceapă cu Mănăstirea Neamțului. E ca o cură la Techirghiol sau la Căciulata, dar pentru suflet.
„Au mai rămas puțini călugări. Cei mai mulți sunt bătrâni. Tinerii nu mai vin să se călugărească”, ne spune un bătrân, „civil”, care le dă o mână de ajutor călugărilor. Vine de la Buzău în fiecare vară.
„Sunt aici de la 20 de ani. Din 1980. M-am născut și am trăit până la 20 de ani convins că asta trebuie să fac și nu regret nimic”, ne spune Părintele Gavrilă, locuitor al Mănăstirii.
Stăm la povești cu el, eu și fetele, până la lăsatul serii. Abordăm fel de fel de subiecte, unele fără o legătură aparentă cu religia. Nici nu știm cum a trecut timpul.
„Tati, haideți acasă, la tanti Rodica”, le spun fetelor. „Nu cumpărăm nimic?”, mă întreabă ele. „Păi, de unde, tati? Ne-am luat cu vorba, iar acum nu mai e nimic deschis. Venim mâine înapoi”.

La Agapia, tanti Rodica ne așteaptă cu mămăliguță cu brânză și smântână. Eu bag o tochitură din carnea unui porc sacrificat de gazde cu câteva zile în urmă. E mai bine așa! După care povestim. Într-un final, le dau fetelor dezlegare la telefoane.
Asta a fost, telegrafic, în prima zi de Neamț!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *