nea Mihai Mocanu

Cei care ma cunosc stiu foarte bine cit de mult patriotism local imi curge prin vene. Pe vremuri, aveam o vorba: “pe mama o iubesc cel mai mult. Dupa ea urmeaza Petrolul si Irina Loghin”. Pe Irina Loghin am vrut-o la nunta, sa-mi cinte. Cineva, nu mai stiu cine, mi-a zis. “Fugi, ba, de aici, ca e scumpa”. De parca as fi facut nunta in fiecare zi. Nu mai conteaza. Cu Petrolul mi-am omorit copilaria, adolescenta, tineretea si, daca Al de sus ne va ajuta, pe noi ploiestenii, probabil si batrinetea. Tata, Dumnezeu sa-l odihneasca, a fost cel care ne-a transmis dragostea pentru Petrolul. Cred ca, pina la urma, e ceva genetic. Am avut onoarea sa-i cunosc pe cei mai buni fotbalisti ai Ploiestiului in frunte cu fratii Munteanu, Neacsu, fratii Dridea, Pahontu, Florea, Fronea, Mihai Ionescu. Si mai ales Mihai Mocanu. “Cel mai bun fundas stinga din istoria fotbalului romanesc”, asa cum l-a votat toata presa romaneasca in 2000. Un monument de modestie. Cind medicii i-au amputat piciorul, acum trei ani, nea Mircea Lucescu mi-a zis: “Adi, am sa-ti dau niste bani, dar nu vreau sa stie ca sunt de la mine”. Ce om si nea Mircea. Banii lui Lucescu n-au mai ajuns la Mocanu, asta si pentru ca fostii sai coechipieri, in frunte cu nea Mihai Cristache, un sufletist extraordinar (intimplator imi e nas de cununie), au avut grija de Mihai Mocanu. Au avut grija pina aseara, cind Mocanu s-a stins. Am vorbit ultima oara cu nea Mihai Mocanu acum o luna, imediat dupa meciul Austria – Romania, 2-1, cind a caracterizat in doar doua vorbe prestatia “omologului” sau, Razvan Rat. “N-ar fi jucat niciodata pe vremea mea”, spunea nea Mihai despre Rat. In schimb, in momentul in care i-am dat vestea mortii lui Mocanu, Mircea Lucescu a spus: “Daca Mocanu ar fi jucat astazi, ar fi avut loc la orice echipa din Europa”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *