Ninge, ca pe vremuri! La mulţi ani, Lea!

Nu îmi amintesc când a nins atât de frumos ultima oară. În nici un caz după 1990. Ninsoarea din ultimele zile, care pare să nu se mai isprăvească, m-a răscolit. Era şi cazul! E ora 3.00. Dimineaţa! Abia m-am întors de la Sport 1. E deja mâine. Înainte de a intra în bloc, m-am oprit şi am privit, aşa, cu nostalgie, peisajul. Am făcut abstracţie de maşinile din parcare, de blocurile gri. Am încercat să-mi închipui că totul în jurul meu e alb. Şi am reuşit! Acum mă uit pe fereastră. Am acelaşi sentiment. M-am trezit însă din visare. Jos, chiar sub geamul meu, vecinul de la scara vecină, care are un BMW, deci tracţiune pe spate, plus cauciucuri de vară, înjură de mama focului, alături de alţi câţiva tovarăşi. Nu poate parca. Maşina patinează într-una.

Zăpada asta îmi aminteşte de iernile adevărate, de pe vremuri. Înainte ningea din belşug, iar zăpada ţinea aproape toată iarna. Acum poţi avea surpriza ca peste două zile să crească temperatura, să plouă şi să se ducă dracului frumuseţe de peisaj. Înainte era altfel. Iarna era iarnă. Îi povesteam ceva mai devreme unui tânăr coleg despre zăpezile de altădată. Ca să îmi dea satisfacţie, probabil, n-a îndrăznit să mă întrerupă, nici să mă contrazică.

Îmi pare rău însă că nu mă mai pot bucura de zăpadă ca pe vremuri. Aseară, totuşi, am găsit o fereastră în programul meu, am preluat fetele de la Dristor şi le-am adus pe jos, prin nămeţi, până la Sălăjan. Trei sferturi din drum s-au simţit bine. Pe la “Matei Ambrozie”, adică aproape de casă, au apărut primele semne de revoltă.  “Tati, ne e foame. Tăticule, ne e sete! Tati, fac pipi pe mine!”. Au rezistat totuşi, doar sunt republicane, de la Ploieşti! Îmi pare rău că nu am mai mult timp să petrec cu fetele mele. Trec anii, iar noi nu putem decât să contabilizăm zilele care se scurg ireversibil. Mai mult din reflex. Nici o implicare sufletească. Am ajuns un robot, care e setat doar pe două, maxim trei, activităţi.

Astăzi, 20 ianuarie, e ziua surorii mele, Lea. Mamă a doi gemeni, Ana Maria şi Rareş, Lea e leat cu doamna Anişoara, care îşi aniversează şi ea ziua de naştere fix peste o săptămână. Lea e un om credincios. Pune pe seama divinităţii cele mai multe întâmplări din viaţa noastră, bucurii, necazuri. Încearcă, în lipsa părinţilor, să ţină familia aproape. Nu reuşeşte. Nu e însă vina ei. Încearcă să fie atentă cu toată lumea. Lea e omul care ţine minte inclusiv ziua de naştere a soacrei mele! La ce folos, însă, când lumea nu ştie să aprecieze un om educat. Spre deosebire de mulţi, Lea are uşa deschisă pentru oricine. Iar în casa ei îţi găseşti liniştea. Nu ştiu cum se întâmplă, e greu de explicat. Lea e petrolistă, nici nu se putea altfel. În copilărie îl plăcea însă pe Răducioiu. Era îndrăgostită de el, aşa cum eram eu de CC  Catch. Lea e un om bun. La fel şi Darius, soţul ei şi cumnatul meu. Lea şi Darius au doi copii. Gemeni, la fel ca şi noi. Adică noi ca şi ei! Ana Maria şi Rareş. La mulţi ani, Lea!

4 thoughts on “Ninge, ca pe vremuri! La mulţi ani, Lea!

  1. Si eu m-am lasat rascolita de acesti fulgi de zapada, imi revin in minte iernile copilariei mele, cind dupa ore in sir de stat prin zapada eu impreuna cu sora mea intram in casa cu obrajii rosii,abia apucam sa mincam dupa care picam frinte de oboseala,mai tirziu cind am mai crescut imi placea tare mult sa ascult cind afara ningea o melodie de la Semnal M “Povesti la gura sobei”.Ce mult s-au schimbat de atunci si vremea, dar si vremurile, iar noi atit de coplesiti de toti si de toate nu mai avem timp sa ne bucuram de aceste bucurii marunte din viata noastra: de primul fulg de zapada, de primul copac inflorit primavara, chiar si de amestecul de culori din padurile toamnei.Pacat pentru ca asa nici nu stim cind se duc anii.
    Multi ani cu tot ce e mai bun pentru sora si sotia ta !

  2. MULTUMESC!
    Multumesc mult, fratiorul meu!De cand TATA numai este, nu am mai auzit cuvinte asa frumoase de la vreun barbat din familia noastra. Aveam nevoie.
    Nu am timpul necesar sa citesc la zi tot ce scrii si uneori imi este rusine ca nu sunt mai atenta cu FRATELE MEU CELEBRU, dar tu stii ce program am eu! Noroc cu buna mea prietena, Lenu(sora mea), Dna Profesor, care te citeste zilnic si ma anunta.
    Mereu IL rog pe Dumnezeu sa le spuna parintilor nostri despre noi, uneori mi se face asa de dor de ei si EL este atat de bun si ma ajuta sa-i visez si-mi mai trece.
    Acum IL rog sa le spuna cat sunt de mandra de tine si cat le multumesc pentru ca esti FRATELE MEU.

  3. Bravo Adi, mama ai reusit sa ma emotionezi pana la lacrimi, esti un fericit tatic cu comorile tale de fetite ,cred ca si ele isi vor aminti peste ani cum se plimbau cu tati cand ningea . I-mi vine in minte prima zapada pe care au vazut-o fetele mele, pe meleagurile calde unde eram atunci si care nu a durat decat doua ore ca s-a topit repede. Sa-ti traiasca sora si fratele si sa sti ca ori ce ar fi sangele apa nu se face .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *