Noua Zeelandă. Din nou în Nord

Duminică dimineaţă am părăsit Invercargill. De această dată definitiv! Ne-am luat la revedere de la “stejari”. Nu îi vom mai vedea decât la televizor, iar după Cupa Mondială acasă.
Vremea a fost frumosă la Invercargill în acest week-end. Primăvara se face simţită în Noua Zeelandă, chiar şi la Invercargill, în Sud-ul extrem. Temperatura rămâne însă în jur de 7-10 grade. Am urcat din nou în avion. Alături de noi, în zborul de Wellington, sau, mă rog, noi alături de ei, jurnaliştii argentinieni. Sunt peste 50! Iar eu sunt singurul din România… O femeie micuţă de statură, trecută de 30 de ani, o argentiniancă, încearcă să ţină în frâu 5 copii. Patru băieţi şi o fetiţă, de vârste diferite. “E soţia selecţionerului Argentinei. Nu sunt toţi ai ei. Unul, cel de acolo, e al meu”, mă lămureşte un argentinian, prieten probabil cu familia antrenorului.
Vremea frumoasă ne-a arătat parcă un alt Invercargill. Din avion admir peisajul. Într-adevăr e unul de poveste.
Era să uit, sâmbătă noapte am făcut analiza meciului cu Romeo Gontineac. După ce în prealabil am stat vreo două ore cu Marius Tincu, la taclale, la el în cameră. Apoi am mers la un club, unde am descoperit un haos de nedescris. Poliţişti aflaţi în razie cărora petrecăreţii le furau caschetele, iar aceştia nu se supărau, femei bete. Doamne, cât de bete! Apropo de femei, în viaţa mea n-am văzut atâtea femei urâte la un loc! JUR! Însă, ceea ce m-a frapat, a fost atmosfera de prietenie din acel club. Erau laolaltă suporteri români, argentinieni, scoţieni, tineri îmbrăcaţi în tricoul Irlandei, cea care tocmai bătuse Australia, spre marea bucurie a neo-zeelandezilor!
Am adormit pe la 3 dimineata. M-am trezit însă repede. Am scris pentru ziar, am trimis nişte mail-uri la Radio Sport Total FM. Pe la 10 ne-am dus la hotel la băieţi. Am avut o strângere de inimă când ne-am despărţit de ei… Nişte băieţi adevăraţi.
Pe aeroportul din Wellington ne-am intersectat cu naţionala Australiei. “Cangurii” erau supăraţi. Mâncaseră bătaie de la “beţivii” ăia de irlandezi, aşa cum i-a numit presa neozeelandezi pe “alb-verzi”. Am făcut câteva poze, am cerut două autografe. Ne-am urcat apoi în Toyota închiriată de Cipic. Atât de încântat sunt de maşinile japoneze, la putere aici în NZ, încât am zis că următoarea maşină va fi una Made In Japan. Teoretic, din Japonia!  Apropo, am văzut o grămadă de Suzuki Sx4, maşină identică cu Fiatul doamnei Anişoara.
Remus, Lăcrămioara şi Ioana ne-au aşteptat cu braţele deschise, chit că le-am bulversat viaţa de la sosirea noastră în Insulă. Am fost la un restaurant, undeva înapoi spre Wellington, o cârciumă cu specific pescăresc. Chiar pe malul Mării Tasmaniei. Foarte tare. Apoi ne-am întors acasă, la Otaki. Am urmărit meciul Ţara Galilor – Samoa la Maori TV. Înregistrat, pentru că exclusivitate live are Sky.
Cu laptopul pe picioare, mă mai uitam să văd ce se întâmplă prin Europa. Stătea să înceapă Rangers – Celtic. Era în desfăşurare PSV – Ajax. Meciurile mele de la Sport 1! Iar în România, toată lumea fierbea în aşteptarea “derby”-ului Dinamo – Rapid şi a unui meci de rutină pentru Steaua ciobanului, în care “roş-albaştrii” porneau favoriţi.
Am adormit, iar acum, de dimineaţă, mă uit pe rezultate. Steaua a luat bătaie, la “marele derby” e 0-0 la pauză, Petrolul a luat din nou bătaie, Răchită îşi atacă jucătorii, Băsescu nu mai ştiu ce a zis, Celtic a luat-o deşi atunci când am adormit avea 2-1…
Ce frumos e rugby-ul!
Plouă la Otaki… Eu şi Cipic ne pregătim să mergem la Taupo şi la Rotorua, la maori! Ieri, pe drumul spre Wellington am citit despre această zonă a Noii Zeelande. În cărţi e fabuloasă. În realitate lumea zice că e cel puţin la fel. Vom vedea şi vă voi spune. O zi bună.

PS: Am vorbit cu doamna Anişoara şi cu fetele. Un pic. Fetele lui tata au fost la “Antipa”, chiar în ziua în care muzeul a fost redeschis. Doamne, cât au aşteptat sărăcuţele. De câte ori n-am trecut prin Piaţa Victoriei, iar ele întrebau: “Tati, când se deschide Antipa? Iar lucrează oamenii ăia puturoşi, care pe deasupra mai fură şi din materiale?”. Bine că s-a deschis! Îmi e tare dor de fetele mele! Doamna Anişoara mi-a mai trimis câteva poze. Nu putem vorbi din păcate pe mess. Laptopurile de acasă, zice ea, au crăpat. Asta e. Am întrebat de Tommy. Săracul, tocmai îi făcuseră baie. Vă pup! Plecăm spre Taupo!

One thought on “Noua Zeelandă. Din nou în Nord

  1. Domnule Adi Dobre, va multumim (deoarece suntem mai multe persoane care va citim) pentru ca, prin intermediul dvs., am participat si noi la Cupa Mondiala de Rugby (da! si femeilor le place rugby-ul), am tinut pumnii stransi echipei Romaniei si am fost cu sufletul alaturi de jucatori, chiar si atunci cand nu au castigat…. Va mai multumim pentru ca am fost si noi la capatul lumii (unde eu nu cred ca voi ajunge vreodata, avand in vedere ca salariul meu de profesor este asa cum este….) impreuna cu dvs.
    Datorita acestui sport minunat, am descoperit acest blog si il voi citi in continuare pentru ca este exact ceea ce place sufletului si mintii mele, sufocate de superficialitatea societatii din Romania: inteligenta, moralitate, umor si talent! Sa aveti in continuare, atat dvs. cat si prietenul Ciprian, multe clipe minunate acolo, la capatul lumii si sa va intoarceti sanatosi acasa!

    P.S. Asteptam in continuare povestirile dvs.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *