Noutăţi din Mexic. M-a lăsat butelia!

Inevitabilul s-a produs. În această dimineaţă… Am pus cafeaua la foc şi îmi făceam de lucru pe lângă aragaz. Urăsc să dau cafeaua pe aragaz. De când stau în Mexic, nu cred că mi s-a întâmplat de două ori. Bag de seamă că flacăra de la aragaz face fiţe. “Să ştii că până aici i-a fost”, gândesc eu cu voce tare. Şi, într-adevăr, butelia mea, marca ButanGaz, şi-a dat obştescul sfârşit… A dat colţul… S-a dus dracului… De fapt nu ea, ci conţinutul ei! Asta e. Şi-a găsit un moment bun: zăpadă, frig, pana mea. Mâine am liber. Again! Poate fac rost de o sanie de prin vecini şi dau o fugă să o încarc. Dar habar n-am s-o desfac din furtun. Domnul Nelu, unul dintre vecinii mei, care s-a oferit cu mai mult timp în urmă să mă ajute în situaţii de criză, e de negăsit. Adică nu l-am zărit pe hol, că de bătut la uşă, nu-i bat. Ăsta nici nu fumează. Adică fumează, dar trage câte o ţigară pe săptămână. E scump la vedere. O dreg eu până la urmă. Mâine dimineaţă mai scot capul pe hol şi s-o găsi cineva care să-mi dea o cheie de ajutor!
Azi dimineaţă, umblam cu ibricul în mână pe hol. Un minut, atât aş mai fi avut nevoie şi aveam cafeaua gata! O vecină mi-a fiert-o în cele din urmă, i-am mulţumit, iar de atunci caut soluţii!
O ascult pe Veta Biriş. Colinde, fireşte. Azi am ieşit cu fetele în oraş. Am zis s-o invităm şi pe mama lor, că aşa e frumos. Am atins subiectul “Crăciun 2012”! Nasol! Ca de obicei, varianta doameni Anişoara e unică şi singulară (scuzaţi!): Miercurea Ciuc. La mine întotdeuna sunt cel puţin două. Fetele nu vor să audă de Csikszereda. Dar cine să le asculte? Vor să stea cu mine de Crăciun, după ce în ultimii ani au făcut atât Crăciunul, cât şi Paştele departe de mine. Pentru că am cedat mereu. Am zis că aşa e bine… Am vorbit cu ele şi le-am spus că sunt destul de mari ca să aleagă, să decidă singure în astfel de situaţii. Din păcate pentru ele, sunt singurul care nu le mai consideră bebeluşi.
Era să uit! Mai am o problemă de rezolvat zilele astea. Ca tot românul, de altfel: porcul sau, mă rog, carnea de porc de Crăciun! Ştiu, ştiu, democraţia ne-a construit supermarketuri, hypermarketuri, buticuri, acolo unde găşeşti orice, numai bani să ai. Dar parcă nimic nu se compară cu obiceul luat de-antregul! Adică porc, tăiat, muncit, făcut cârnaţi, tobă, caltaboş şi mai ales pomana porcului. Om serios, cel puţin aşa mă consider eu, vorbisem cu cineva să luăm un porc împreună. Văzusem şi porcul, mai aveam de dat doar arvuna şi un nume bietului animal ce urma să fie sacrificat conform datinii. Apoi brusc, oamenii s-au dat la fund. Tipic pentru Adi Dobre, care are încredere în toţi şi în toate. Nu mai contează.
Întrebarea e: ce mă fac eu fără butelie!

One thought on “Noutăţi din Mexic. M-a lăsat butelia!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *