Explicatii

Kopacz Gyula, bunul meu prieten ungur de la Miercurea Ciuc si omul care face de vreo 10 ani munca patriotica la “Evenimentul zilei” (si nu doar la Evz) in calitate de colaborator personal al subsemnatului, marturisea ca ma citeste. Pe blog, bine-nteles. Ma certa, spunind ca scriu prea putin. Asa, ca sa ma ambitioneze probabil, pentru ca, in calitatea sa de parinte si de jurnalist, stie foarte bine cit de dificil e sa-ti mai gasesti timp si pentru … a pierde timpul. A incercat sa-mi…

Apocalipsa taximetristului

Doua meserii nu as fi facut niciodata: taximetria si medicina (ciudata alaturare). Nu stiu exact, de ce, dar nu le-as fi facut. Am avut o neincredere ciudata si fata de meseriile cu pricina si fata de cei care le practica. Asta pentru ca nu oricine, fie vorba intre noi, poate fi taximetrist sau medic. Pentru prima indeletnicire trebuie sa fii absolvit Institutul de Smecheri, scoala deschisa dupa 1989. Pentru cea de-a doua trebuie sa-ti sacrifici ani din viata invatind ca un nebun. Asta daca nu…

Inca traim. Inca…

Am coborit in aceasta seara la Piata Iancului. Asta pentru ca statia Obor, unde aveam treaba, este inchisa de citeva saptamini. Ca de obicei, asteptam sa ies la suprafata pentru a scapa de mitocaniile din subteran: degete in nas, manele la telefonul mobil si povesti cu proaste (apropos de proaste, la final va povestesc una). Sa nu inteleaga cineva ca la suprafata Bucurestiul arata altfel. Din contra. Mai mizerabil, dar macar schimbi peisajul. Pe scara rulanta care te scoate din statie, un batrin, cel mai…

FC Porto

Sunt mindru ca sunt contemporan cu Jose Bosingwa, Lucho Gonzales, Lisandro Lopez si, mai ales, cu Ricardo Quaresma, patru dintre oamenii cu care FC Porto a cucerit, simbata noapte, al 23-lea titlu din istorie. Sunt mindru ca am comentat, in direct la Sport 1, un meci de vis, Porto – Amadora, scor 6-0. Sunt mindru ca nu sunt contemporan doar cu Mutu, asa cum ne sugereaza sa fim, nea Mitica Dragomir.

Classic

Mi-am petrecut noaptea trecuta cu cativa colegi de generatie. Intr-un cadru nostalgic. Eu in fata televizorului, ei pe micul ecran. Eu-fan, ei-idolii mei. Imi amintesc cum, uneori, inainte de 1989, cautam pe unde scurte, sau pe medii – nu mai tin minte, “Radio Beograd”, doar pentru a le asculta rostite numele. Erau de varsta mea. Spun erau, pentru ca cel mai bun dintre ei, asa cum se intampla in viata, nu mai e. Azi noapte, prietenii mei au rejucat, as vrea sa cred ca pentru…

Cuvant inainte

Colegul si prietenul Andrei Craciun m-a determinat sa-mi fac blog. N-am ezitat prea mult, pentru ca am bagat de seama ca e la moda. Daca are toata lumea, de ce sa nu-mi fac si eu? Sa vad insa ce naiba am sa scriu. Nu ca n-as avea ce, dar pe cine mai impresioneaza gandurile unui om trecut de 40 de ani? Am sa incerc, totusi. Macar cateva minute pe zi, cel mai probabil noaptea, atunci cand nativii raci au cea mai mare inspiratie.