Alaturi de Zei

Mondializarea fotbalului produce efecte suparatoare. Chiar si pentru cei mai pacifisti dintre noi. La Basel, cu o ora inaintea primului “sfert”, Portugalia – Germania, o armata de ziaristi astepta tacuta cele citeva acreditari ramase vacante. Ma numaram printre soldati. Si, asa cum era de asteptat, nu mi-am auzit strigat numele. Si asta in timp ce jurnalisti din China, Japonia, Madagascar, Surinam, Canada sau mai stiu eu de unde stringeau in miini biletele de intrare in paradisul de pe Sankt Jakob Park. Am simtit o frustrare…

Boulahrouz

La citeva minute dupa “istorica conferinta de presa” (scuzati cacofonia, daca ea exista in limba romana!) a selectionerului Victor Piturca, de la finalul meciului Romania – Olanda, “am fortat” intrarea in zona mixta a stadionului din Berna. “Fortat” e … fortat spus. Poti sa le ceri in casatorie pe “voluntirele” de la Euro si tot nu capeti indulgenta. Elvetia asta e o tara atit de corecta, incit, chiar si pentru un roman conservator ca mine devine enervanta ca o ploaie de vara cazuta din senin,…

Cea mai frumoasa seara la Euro

Ultima seara a fazei grupelor la Euro a fost si cea mai frumoasa seara de la Euro. Cel putin asa am vazut-o eu, de la Zurich. Rusia si Suedia, cele care isi disputau ultimul bilet in sferturi din grupa D, au adunat laolalta cele mai frumoase fete de pe continent. Suedezele, despre care citeam in copilarie ca erau disperate dupa excursii cu tematica sexuala in sudul continentului din cauza faptului ca barbatii lor nu erau foarte interesati sa le satisfaca fiind ocupati cu alte probleme, au facut cu greu fata…

Blatul de la Berna

Meciul Romania – Olanda a aprins imaginatia bolnava a multor romani. Iubitori sau nu de echipa nationala. Cu totii insa partizanii blatului. Au dat fel de fel de exemple anterioare, fara nici o legatura cu subiectul, si in care confundau termenul “blat” cu cel de “gentelman’s agreement”. Ce fac altii, pe afara, se numeste “gentelman’s agreement”. Mare deosebire intre blat si “gentelman’s agreement”. Imediat dupa meciul cu Italia, pe care nationala lui Piturca l-a avut in mina, desi nu merita sa-l cistige (dar nu mai conteaza)…

Mirel Radoi

Nu l-am iubit niciodata pe Mirel Radoi. Nici nu aveam de ce. N-a jucat la Petrolul nici un minut. L-am respectat insa si i-am recunoscut valoarea, fie si pe furis. Asa, de ciuda ca joaca la Steaua. M-a enervat insa faptul ca s-a multumit cu putin, daca putin se poate numi Steaua. A preferat banii nasului sau si capitania vestiarului “ros-albastru”, unui transfer in strainatate. Nu la utopicele formatii vehiculate in presa romana. Ci macar la Aberdeen sau Derby County daca ar fi ajuns, ar fi…

Din nou despre ploaie

Sunt bun prieten cu ploaia. Relatia asta ciudata o am din copilarie, cind ploua destul de des. Ploaia ma scufunda abrupt in butoiul cu melancolie, iar asta imi placea teribil. Eram in lumea mea, cu poezii, cu scrisori de dragoste catre destinatii necunoscute, cu chef de invatat. Ploile cadeau ca o binecuvintare pe vremuri. Acum vin ca un blestem. Sau nu vin, tot ca un blestem. M-am certat o data cu ea, prin ’75, daca mai tin minte, cind nu s-a oprit citeva saptamini, iar…

În rândul lumii

ADI DOBRE: În rândul lumii Dincolo de rezultatele naţionalei lui Piţurcă, egala celor mai bune două echipe din lume dacă ar fi să ne luăm după clasamentul ultimei Cupe Mondiale, suporterii români au reprezentat, de departe, surpriza de la Euro. Atât ca număr, dar, mai ales, prin comportament. Tricolorii din tribună au surclasat peluza francezilor la meciul de debut şi au fost egalii verilor italieni la meciul de vineri. România şi-a trimis la turneul final reprezentanţii tuturor păturilor sociale şi, în plus, au venit întăriri…

Valeriu Mihailescu, Profesoru’

In nebunia de pe “Letzigrund” din Zurich, in timpul meciului Italia – Romania, mi-am amintit de Valeriu, dragul nostru prieten. Valeriu Mihailescu, alintat profesorul. A fost unul dintre cei mai mari fani ai echipei nationale si, de departe, cel mai inrait suporter al Petrolului Ploiesti. Face parte din categoria oamenilor despre care se scrie doar atunci cind mor. Si atunci, doar la mica publicitate, la rubrica “Decese”. A fost cel mai bun prieten al meu si al altor citorva…fara numar. Un om care atunci cind…

The day after tomorrow

Ma uit la un film: “The day after tomorrow”. Ruleaza pe unul dintre cele 400 de canale pe care le-am descoperit butonind telecomanda. Este genul de film care te readuce cu picioarele pe pamint si care te baga in sedinta. O sedinta cu tine insuti, genul de discutii atit de rare. Dincolo de sf-ul filmului si de suprarealismul sau, ramine lectia de viata. Sau mai bine zis, despre viata. Uneori, atunci cind ne mai gasim timp sa discutam si cu propria constiinta, descoperim adevaratele valori ale…