Unde faci Revelionul?

Unde faci Revelionul? Deja întrebarea asta a luat locul banalului salut de întâmpinare. Cel puţin în cercul meu de prieteni. Această întrebare, “Unde faci Revelionul?”, este atât de complexă, chiar dacă nu pare la prima vedere, încât merită abordată. Şi mai merită împănată şi cu o povestioară. Întrebarea e cu bătaie lungă. Regula de bază: întrebarea să vină de la tine! De cele mai multe ori te aştepţi ca interlocutorul să-ţi arunce un colac de salvare, care să-ţi folosească în oceanul de incertitudine. Incertitudinea cu…

Mihail şi Gavril. La mulţi ani!

Printre Sfinţi de import şi Halloweenuri răsuflate, iată că mai sărbătorim şi noi ceva de-al nostru să zic aşa. Nu voi insista prea mult pe această temă. Nu voi veni nici măcar cu vreo poveste de demult legată de Mihail şi Gavril. Vreau doar să urez La Mulţi Ani tututor care îşi sărbătoresc numele în această zi.

Petrolul – Steaua

Un tânăr suporter ploieştean, cu un ID de messenger foarte interesant, îmi reproşa, pe un ton civilizat, că am cam uitat să scriu despre Petrolul, deşi am promis la un moment dat că o voi face mai des. Mi-am recunoscut greşeala. A urmat un dialog destul de lung. Am vrut, ca şi în alte cazuri (Bogdan “rpsu” ştie), să văd de unde izvorăşte dragostea asta nebună pentru Petrolul, la nişte copii care au deschis ochii cu Bercea, cu Luca, oamenii care ar trebui judecaţi într-o…

Sandra

Îmi amintesc uneori de serile petrecute în sufrageria lui Lary, vecinul nostru de la parter. Erau anii de liceu. Jucam rumy. Altădată ne strângeam doar aşa, să bârfim regimul sau să ascultăm muzică. Lary avea un Kashtan. Un magnetofon rusesc care costa, dacă nu greşesc, în jur de 9.500-10.000 de lei. Bani, tată, nu glumă! Lary avusese mai înainte un “mag” Uvertura. Ăsta era polonez. După Kashtan ştiu că şi-a luat un Tesla B 115. Ăsta era apogeul, ca amator, în materie de scule audio…

Distileria din Ghencea

M-am dus în Ghencea pentru Rangers. Recunosc! Am fost curios să-i văd în carne şi oase pe băieţii ăia de îi comentez de mai bine de trei ani. Eram curios să văd cum arată Walter Smith şi Ally McCoist, altfel de cât la televizor. Şi nu în ultimul rând am dorit să le iau pulsul fanilor lui Rangers. Nu le-am luat pulsul, ci mirosul. În viaţa mea n-am văzut atâţia suporteri beţi la un loc şi într-un asemenea hal. Am mers alături de ei pe…

Doi ani fără nea Gicu… Doi ani fără tutun!

Cred că aveam vreo 12 ani când am fumat prima oară. Eram la Boldeşti, la bunicii din partea mamei, iar mătuşile mele, Sanda şi Elvira, mă lăsau să trag din ţigarile lor. Îmi şi spuneau formula magică prin care fumul se ducea direct în plămâni, după care ieşea, triumfător, afară, însoţit de o tuse nebună. “Iiihhhh, caii mei”. Cunoscătorii cunosc aceste cuvinte! Apoi, într-o noapte de Revelion, în subsolul beciului, locul nostru de joacă preferat, am făcut poştă un “Snagov”. Eram cu Doru, cu Răzvan,…

Pauză de libertate

Cu treburi prin Timişoara am dat o fugă, ca tot românul, la Viena. Mi-am luat o pauză de libertate. Doar câteva zile. Fără televizor fără radio, fără ziare, fără internet. Am revenit ca după un pelerinaj la un loc sfânt, chit că la Viena n-am intrat în nici o biserică. Sau ca după o şedinţă de tratament într-o staţiune balneo. În ultima vreme am realizat că o fugă afară din România, fie şi până la Mako, Ruse ori Vârşeţ, e ca o cură. Adică binefăcătoare.…

Ajax – Feyenoord

Am revenit! In forta! Peste o jumatate de ora, in direct la Sport 1, incepe Ajax – Feyenoord, derbyul campionatului olandez de fotbal. Aseara, cei care n-au avut nimic mai bun de facut au vazut, probabil, Saint-Etienne – Lyon. N-a fost rau deloc. Asa ca hai la meci! Ne auzim pe blogosfera ceva mai tirziu. Mai pe seara! Am revenit.

Scuze

Am să lipsesc de pe blogosferă în următoarea zile. Probleme personale. Sper să mă înţelegeţi şi să-mi acceptaţi tăcerea ca pe ceva normal, dar trecător. Dacă voi avea şansa să pot intra pe net, primul lucru pe care îl voi face va fi acela de a scrie pe blog şi de a intra pe evz.ro. Acum, mărturisesc faptul că sunt un pic obosit, dar asta nu are legătură cu scrisul. E pur şi simplu o slăbiciune omenească. Vă mulţumesc.

„20 de ani scurşi degeaba”

În urmă cu mai bine de 20 de ani, în timpul unei excursii prin judeţul Dolj, la un moment dat, şoferul a încetinit maşina şi ne-a şoptit: „Băieţi, aici locuieşte Tudor Gheorghe”. Era, undeva, în apropiere de Craiova. Ne-am frânt cu toţii gâturile încercând să aruncăm o privire peste gardul curţii. „Casă de aristocrat”, a comentat cineva, fără umbră de răutate însă. Născut într-o familie de ţărani, Tudor Gheorghe a fost, muzical vorbind, un aristocrat. Interzis la un moment dat de comunişti, „Menestrelul de la…